Tristeţe...
Tristeţea îmi inundă sufletul
Şi parcă timpul se dilată când lângă mine tu nu eşti.
O ploaie rece a început să cadă,
O ploaie rece a început să cadă,
Simţind povara stropilor săi grei.
Miracolul iubirii nu s-a stins.
Ce mult doresc să te cuprind în braţe!
Tristeţea peste chipul meu s-aşază.
Afară timpul încă e ploios.
Ce trist e codrul fără haina verde!
Aş vrea să mă avânt cu tine
În al iubirii paradis.
Şi în durerea dorului de tine,
Mi-ai dat speranţa dragostei eterne.
La fel de-nsigurat şi trist mă simt.
Zilnic te văd şi-atât eşti de aproape.
Mă umplu cu dorul de tine
Te chem şi te aştept
Să reverşi căldura privirii tale
Peste sufletu-mi trist
Îndulcind aşteptarile sale.
Mi-e sufletul gol fără tine...
Nu există bucurie adevărată fără să fie precedată de opusul ei: http://bit.ly/yiO9u6
RăspundețiȘtergere