Tristeţe...

Tristeţea îmi inundă sufletul

Şi parcă timpul se dilată când lângă mine tu nu eşti.
O ploaie rece a început să cadă,

Simţind povara stropilor săi grei.

Miracolul iubirii nu s-a stins.

Ce mult doresc să te cuprind în braţe!

Tristeţea peste chipul meu s-aşază.

Afară timpul încă e ploios.

Ce trist e codrul fără haina verde!

Aş vrea să mă avânt cu tine

În al iubirii paradis.

Şi în durerea dorului de tine,

Mi-ai dat speranţa dragostei eterne.

La fel de-nsigurat şi trist mă simt.

Zilnic te văd şi-atât eşti de aproape.

Mă umplu cu dorul de tine

Te chem şi te aştept

Să reverşi căldura privirii tale

Peste sufletu-mi trist

Îndulcind aşteptarile sale.

Mi-e sufletul gol fără tine...