Ce este inteligenţa?
Termenul inteligenţă derivă din latinescul inter-leggere care reuneşte două înţelesuri: "a discrimina", "a disocia" şi "a pune laolaltă", "a lega". În accepţiune etimologică, inteligenţa este capacitatea de a stabili relaţii între obiecte, fenomene şi evenimente cât mai diverse.
În viaţa cotidiană utilizăm frecvent sintagma "persoană inteligentă" pe care o atribuim, de obicei, cuiva capabil să găsească soluţii optime în situaţii noi, inedite şi care face acest lucru cu mai multă uşurinţă decât majoritatea oamenilor.
Când spunem despre cineva că este "inteligent"? Ce anume conferă această calitate: suma tuturor cunoştinţelor; viteza cu care judecăm sau gândim; capacitatea de a face faţă situaţiilor noi, succesul şcolar? Este dependentă inteligenţa de mediul social şi cultural în care trăim?
Răspunsul probabil la aceste întrebări este că ceea ce definim a fi comportament inteligent reprezintă câte puţin din tot ce am enumerat mai sus
Volumul cunoştinţelor
Dacă extindem noţiunea de cunoştinţe nu numai la ceea ce ştim (cunoştinţele factuale), ci şi la ceea ce ştim să facem (cunoştinţele proceduale), putem să considerăm că o persoană care are un volum de cunoştinţe mai ridicat decât alta este mai inteligentă decât cea din urmă. Însă, pentru a putea face această comparaţie, trebuie să fim siguri că respectivele persoane nu diferă între ele din alte puncte de vedere. În realitate, nu este deloc uşor să măsurăm volumul cunoştinţelor cuiva.
Viteza gândirii
Oamenii diferă între ei şi prin rapiditatea reacţiilor lor. Putem spune că cel care este mai rapid în gândire este mai inteligent? Majoritatea probelor care măsoară intelgenţa şi chiar cele mai multe dintre examenele sau lucrările de control pe care le dăm sunt desfăşurate într-un timp limitat. Cei care reuşesc să gândească repede şi bine au succes. Este aceasta o măsură a inteligenţei?
Dintr-un anume punct ce vedere, da. Faptul că cineva care posedă aceleaşi cunoştinţe ca şi cei din jur reuşeşte să gândească mai repede denotă uşurinţa în manipularea informaţiilor şi aceasta îi asigură succesul.
Cum facem faţă situaţiilor noi?
Oricât de multe am invăţa sau am şti, lumea în care trăim ne oferă destule surprize, ne pune adesea în situaţii pe care nu le putem anticipa. Rezolvările situaţiilor neprevăzute sunt considerate cele mai reprezentative pentru definirea comportamentului inteligent. Ele presupun folosirea adecvată a informaţiilor în situaţiile concrete. Acest aspect este legat în mod direct de adaptarea la mediul înconjurător. Oamenii se deosebesc prin felul în care, pronind de la aceleaşi informaţii, în situaţii identice, obţin performanţe diferite. O persoană este cu atât mai inteligentă cu cât îşi foloseşte propriile resurse mai eficient.
Succesul şcolar
În general succesul şcolar este considerat o măsura a inteligenţei, un anume fel de recunosştere oficială a acestei calităţi. Astfel, cu cât cineva are succes mai mare în şcoală, cu atât este considerat mai inteligent. Dar nu totdeauna succesul şcolar se corelează cu performanţele viitoare ale unei persoane. Există numeroase exemple de personalităţi din diferite domenii care nu au avut rezultate strălucite la şcoală - Mircea Eliade, Albert Einstein, Thomas Edison. Invers întâlnim şi situaţii în care elevii strălucitori, şefi de promoţie, s-au dovedit ulterior profesionişti slabi.
Rolul societăţii
Este clar că termenul inteligenţă are multe conotaţii culturale şi sociale. Înţelesul lui diferă de la o cultură la alta. Dacă am trăi într-un sat pierdut în inima Africii, criteriile pe baza cărora i-am considera mai inteligenţi pe unii dintre semenii noştri vor fi diferite de cele folosite de locuitorii unei mari metrolpole europene. Pentru africani, o inteligenţă ridicată s-ar putea motiva prin posedarea unor aptitudini de vânătoare deosebite sau prin cunoaşterea unor tehnici speciale de supraveţuire. Pentru europeni, inteligenţa presupune şi folosirea adecvată a sistemului de transport în comun sau integrarea într-o categorie socio-profesională bine cotată. În ambele situaţii, observăm că termenul "inteligenţă" se referă la folosirea eficientă a resurselor mediului în care trăim sau la obţinerea unui statut , a unei poziţii faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Chiar dacă există numeroase controverse cu privire la ce este inteligenţa, putem sintetiza cu definiţia oferită de Grand dictionare de psychologie: "inteligenţa este o capacitate de adaptare la situaţii noi prin proceduri cognitive".
BibliografiePsihologie: manual pentru clasa a X-a / Adrian Neculau (coord.), Luminiţa Iacob, Dorina Sălăvăstru, ... - Iaşi: Polirom, 2006
În viaţa cotidiană utilizăm frecvent sintagma "persoană inteligentă" pe care o atribuim, de obicei, cuiva capabil să găsească soluţii optime în situaţii noi, inedite şi care face acest lucru cu mai multă uşurinţă decât majoritatea oamenilor.
Când spunem despre cineva că este "inteligent"? Ce anume conferă această calitate: suma tuturor cunoştinţelor; viteza cu care judecăm sau gândim; capacitatea de a face faţă situaţiilor noi, succesul şcolar? Este dependentă inteligenţa de mediul social şi cultural în care trăim?
Răspunsul probabil la aceste întrebări este că ceea ce definim a fi comportament inteligent reprezintă câte puţin din tot ce am enumerat mai sus
Volumul cunoştinţelor
Dacă extindem noţiunea de cunoştinţe nu numai la ceea ce ştim (cunoştinţele factuale), ci şi la ceea ce ştim să facem (cunoştinţele proceduale), putem să considerăm că o persoană care are un volum de cunoştinţe mai ridicat decât alta este mai inteligentă decât cea din urmă. Însă, pentru a putea face această comparaţie, trebuie să fim siguri că respectivele persoane nu diferă între ele din alte puncte de vedere. În realitate, nu este deloc uşor să măsurăm volumul cunoştinţelor cuiva.
Viteza gândirii
Oamenii diferă între ei şi prin rapiditatea reacţiilor lor. Putem spune că cel care este mai rapid în gândire este mai inteligent? Majoritatea probelor care măsoară intelgenţa şi chiar cele mai multe dintre examenele sau lucrările de control pe care le dăm sunt desfăşurate într-un timp limitat. Cei care reuşesc să gândească repede şi bine au succes. Este aceasta o măsură a inteligenţei?
Dintr-un anume punct ce vedere, da. Faptul că cineva care posedă aceleaşi cunoştinţe ca şi cei din jur reuşeşte să gândească mai repede denotă uşurinţa în manipularea informaţiilor şi aceasta îi asigură succesul.
Cum facem faţă situaţiilor noi?
Oricât de multe am invăţa sau am şti, lumea în care trăim ne oferă destule surprize, ne pune adesea în situaţii pe care nu le putem anticipa. Rezolvările situaţiilor neprevăzute sunt considerate cele mai reprezentative pentru definirea comportamentului inteligent. Ele presupun folosirea adecvată a informaţiilor în situaţiile concrete. Acest aspect este legat în mod direct de adaptarea la mediul înconjurător. Oamenii se deosebesc prin felul în care, pronind de la aceleaşi informaţii, în situaţii identice, obţin performanţe diferite. O persoană este cu atât mai inteligentă cu cât îşi foloseşte propriile resurse mai eficient.
Succesul şcolar
În general succesul şcolar este considerat o măsura a inteligenţei, un anume fel de recunosştere oficială a acestei calităţi. Astfel, cu cât cineva are succes mai mare în şcoală, cu atât este considerat mai inteligent. Dar nu totdeauna succesul şcolar se corelează cu performanţele viitoare ale unei persoane. Există numeroase exemple de personalităţi din diferite domenii care nu au avut rezultate strălucite la şcoală - Mircea Eliade, Albert Einstein, Thomas Edison. Invers întâlnim şi situaţii în care elevii strălucitori, şefi de promoţie, s-au dovedit ulterior profesionişti slabi.
Rolul societăţii
Este clar că termenul inteligenţă are multe conotaţii culturale şi sociale. Înţelesul lui diferă de la o cultură la alta. Dacă am trăi într-un sat pierdut în inima Africii, criteriile pe baza cărora i-am considera mai inteligenţi pe unii dintre semenii noştri vor fi diferite de cele folosite de locuitorii unei mari metrolpole europene. Pentru africani, o inteligenţă ridicată s-ar putea motiva prin posedarea unor aptitudini de vânătoare deosebite sau prin cunoaşterea unor tehnici speciale de supraveţuire. Pentru europeni, inteligenţa presupune şi folosirea adecvată a sistemului de transport în comun sau integrarea într-o categorie socio-profesională bine cotată. În ambele situaţii, observăm că termenul "inteligenţă" se referă la folosirea eficientă a resurselor mediului în care trăim sau la obţinerea unui statut , a unei poziţii faţă de ceilalţi membri ai societăţii.
Chiar dacă există numeroase controverse cu privire la ce este inteligenţa, putem sintetiza cu definiţia oferită de Grand dictionare de psychologie: "inteligenţa este o capacitate de adaptare la situaţii noi prin proceduri cognitive".
Bibliografie
Comentarii
Trimiteți un comentariu