A venit toamna...

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare

(Emoţie de toamnă de Nichita Stănescu)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Părerea mea sinceră despre manifestul elevei de clasa a 12-a

Ce își vorbesc doi îndrăgostiți într-o noapte rece de iarnă prin ochii unui AI?