Alteritatea este ceva diferit

STRĂINUL: Acum însă este vădit că, orice ar fi alteritatea, îi revine în chip necesar să fie însăşi faţă de ceva diferit. (...) Căci fiecare este alta decât celelalte, nu prin natura ei, ci prin participarea la ideea de alteritate. (...) În chip necesar deci, nefiinţa revine mişcării, ca şi tuturor genurilor. Căci, potrivit tuturor, natura alterităţii, făcând pe fiecare altul decât fiinţa lucrurilor, aduce nefiinţa. Şi, într-adevăr, pe toate, potrivit cu cele spuse, le vom putea numi pe drept ca nefiind, dar deopotrivă, de vreme ce participă la fiinţa lucrurilor, ca fiind şi ca realităţi. (...) Ori de câte ori vorbim despre ceea ce nu este, pare-se nu rostim ceva contrar fiinţei lucrurilor, ci doar diferit de ea. (...) Aşadar, nu vom fi de acord să spunem că negaţia înseamnă contrariul, ci doar că "ne" ori "nu" indică un lucru din cele diferite, când sunt puse înaintea numelor respective. Căci devedind cum că există o anumită natură a alterităţii şi că ea este distribuită asupra tuturor realităţilor unele faţă de altele, am cutezat să spunem, cu privire la partea opusă faţă de fiecare lucru existent, cum că ea, ca atare, este cu adevărat ceea ce nu este.

(Platon, Sofistul)