Semnificaţia metafizică a culturii

A exista ca om înseamnă din capul locului a găsi o distanţă faţă de imediat, prin situarea în mister. Imediatul nu există pentru om decât spre a fi depăşit.(...) Dar situarea în mister, prin care se declară incendiul uman în lume, cere o completare; situaţiei îi corespunde un destin înzestrat cu un permanent apetit: nevoia de a încerca revelarea misterului. Prin încercările sale revelatorii, omul devine însă creator, şi anume creator de cultură în genere. Facem o deducţie a condiţiilor culturii, adâncind înseşi dimensiunile existenţiale ale omului. Cultura, în această perspectivă, nu este un lux, pe care şi-l permite omul ca podoabă, care poate să fie sau nu; cultura rezultă ca o emisiune complementară din specificitatea existenţei umane ca atare, care este existenţa în mister şi pentru revelare. (...) Cultura ţine deci mai strâns de definiţia omului, decât conformaţia sa fizică sau cel puţin tot aşa de strâns. (...) Cultura n-o privim aici neapărat în înţeles umanist, ca mijloc de atenuare a animalităţii, sau ca reacţiune împotriva animalităţii ca atare. (...) Ea e împlinirea omului. (...)
Fără o schimbare a modului, planului, orizontului existenţial, cultura nu s-ar fi ivit niciodată, oricât geniu ar fi tresărit sub ţeasta umană. În fundamentarea culturii nu se poate evita acest motiv ontologic, de desţelenire iniţială a câmpului existenţial. Existenţa în mister şi pentru revelare se găseşte, ca miez implicat, în orice creaţiune de cultură, cum faimosul cogito mocneşte în orice judecată a cunoaşterii umane. (...) "Omul" a fost produs printr-o mutaţiune biologică numai cât priveşte conformaţia sa de specie vitală; cât priveşte modul său de a exista (în orizontul misterului şi pentru revelare), omul s-a declarat, datorită unei mutaţiuni ontologice, singular în Univers. (...) Omul tinde să-şi reveleze sieşi misterul. Lucru posibil pe două căi: prin acte de cunoaştere sau prin acte plăsmuitoare. Revelarea prin plăsmuiri duce în genere la creaţie de cultură. Repetăm, cultura e trupul şi expresia unui anume mod de existenţă a omului. Pentru a fi creator de cultură, omul nu trebuie să fie decât om, adică o fiinţă care trage consecinţele sale specifice.

(Lucian Blaga, Geneza metaforei şi sensul culturii)