Fericirea şi credinţa

Când te caut pe tine, Dumnezeul meu, eu caut viaţa fericită. Dacă trebuie să spun cum voi căuta viaţa fericită, îmi pun următoarele întrebări. Să o caut oare prin reamintire, ca şi cum aş fi uitat-o, dar încă mai ţin minte că am uitat-o? Sau să o caut prin dorinţa de a o cunoaşte, ca şi cum ar fi ceva necunoscut pentru mine? (...)

Abia dacă auzim numele fericire şi îndată recunoaştem cu toţii că pe ea o râvnim; nu ne încântă doar sonoritatea cuvântului. (...) Căci există o bucurie care nu este dată celor fără evlavie, ci doar acelora care te slujesc de bunăvoie, iar această bucurie eşti tu însuţi. Şi aceasta este adevărata fericire a vieţii, să ne bucurăm întru tine, pentru tine, şi din cauza ta; aceasta este fericirea adevărată şi nu există altă fericire.

(Sf. Augustin, Confesiuni)