În nebunia dragostei aprinse

Sursa foto: SanduIonut.ro

Pe cât de mult doream să te revăd
Să te îmbrăţişez şi să-ţi vorbesc,
Pe-atât de mult durerea mă cuprinde
Când văd că tot mai rar te întâlnesc.

Şi tot aştept să dai un semn de viaţă
Să aflu că de tot nu m-ai uitat
Şi să îmi spui cu vorba ta cea dulce
Că ţi-a fost dor şi că m-ai aşteptat.

Dar tu îmi ocoleşti abil privirea
Şi tot abil eviţi să îmi vorbeşti.
Mă gratulezi cu zâmbete fugare
Vrând să-nţeleg că încă mă iubeşti.

Şi cât de mult mă doare presimţirea
Că ţi-ai făcut din timp un aliat
Şi cu seninul inocenţei tale
De mine tu te depărtezi treptat!

Hainul timp te ia de lângă mine,
Nu-i pasă nicidecum de al meu chin,
Te poartă-n lumea visurilor tale
Şi tu mă uiţi: puţin câte puţin!

Şi nu le pot opri şi nici convinge
Cât te iubesc şi cât de mult te-ador.
Alegerea doar ţie-ţi aparţine
Şi n-are-aface cu al meu amor.

În nebunia dragostei aprinse,
Eu încă mai aştept si tot mai sper
Să-mi dau un semn că totul este bine
Şi că iubirea ta e-un adevăr.

(Nicolae Vlad, În nebunia dragostei aprinse)