Transfigurat de lacrimi şi durere

Sfioasă astăzi pragul mi-ai trecut,
Eram nespus de dornic să te văd,
În faţa mea tu te-ai oprit zâmbind,
Eu te priveam şi nu-mi venea să cred.

Eşti tu, sfioasă, blândă şi tăcută,
Privirea ta atât e de duioasă
Şi glasu-ţi cald atât mă răscoleşte,
Nebănuită dragoste frumoasă.

Moale te-aşezi în scaunul pluşat
Şi mă priveşti cu ochii tăi senini,
Eu te admir de-a dreptul fermecat
Şi nu-mi pot reprima un lung suspin.

Pe chipul tău frumos şi zâmbitor
Se-ntrezăreşte o tristeţe vagă,
Iar lacrimile ochilor tăi blânzi
A sufletului taină o dezleagă.

Eşti tristă, draga mea, deşi n-o spui
Şi tresăriri spontane ale feţei,
Abandonând controlul volitiv,
Frâu liber dau secretelor vieţii.

Ce te-a-ntristat atât de dureros,
Că glasu-ţi blând nu poate să o spună
Ce suflet rău şi hâd şi veninos
A-ndurerat o fată-atât de bună?...

De-oi şti sau nu, sunt întristat şi eu
Nu pot să văd cum suferi în tăcere,
Nu pot să văd un chip atât de blând
Transfigurat de lacrimi şi durere.

Vorbeşti puţin şi rar, abia şoptit,
Cu vocea tremurând,cu glas uşor,
Îmi dai asigurări de-a ta iubire
Şi mi se umple inima de dor.

( Nicolae Vlad, Transfigurat de lacrimi şi durere)

Comentarii

  1. Iubire

    În fiecare început de zi,
    Gândurile noastre se caută
    Instinctiv, prin aşternut,
    Scăpate din braţele nopţii
    Rup un sărut dimineţii,
    Fug disperate în lume apoi,
    Încovoiate de absenţa
    Celuilalt.

    În fiecare zi,
    O pală de dor nedormit
    Adie între mine şi tine,
    Povestea buzelor tale
    Îşi trăieşte nemurirea
    În amintirea ocrotită
    De buzele mele,
    Orfane de tine.

    La fiece sfârşit de zi,
    Amăgim dulăii timpului
    Cu o halcă de suflet,
    Le distragem atenţia
    Şi furăm - ce blestem,
    Secunde, minute sau ore
    Care sunt, de fapt,
    Ale noastre.

    În fiecare noapte,
    Ne-ntoarcem în celula
    Condamnaţilor la moarte
    Prin separare,
    Ne-ntindem cuminţi
    Pe jumătăţi de pat
    Ce nu ne aparţin,
    Închidem ochii privegheaţi
    De dorinţa graţierii.

    RăspundețiȘtergere
  2. Din pacate nup ,dar fara sa vreau am ramas placut impresionata si stiam ca tu esti cu versurile asa ca am zis ti le las sa le citesti , o zi buna.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Părerea mea sinceră despre manifestul elevei de clasa a 12-a

Ce își vorbesc doi îndrăgostiți într-o noapte rece de iarnă prin ochii unui AI?