Clauzele contractului social

A găsi o formă de asociere care să apere şi să protejeze de orice forţă comună persoana şi bunurile fiecărui asociat şi prin care fiecare, unindu-se cu toţi, să nu se supună totuşi decât sieşi şi să rămână la fel de liber ca înainte. Aceasta este problema fundamentală pe care o soluţionează contractul social.
Clauzele acestui contract sunt astfel determinate prin natura actului, încât cea mai mică modificare le-ar face inutile şi le-ar anula efectele; astfel încât, deşi probabil că nu au fost niciodată enunţate formal, ele sunt pretutindeni aceleaşi, pretutindeni admise şi recunoscute tacit; de aşa manieră că, pactul social fiind violat, fiecare reintră în primele sale drepturi şi îşi recapătă libertatea naturală, pierzând libertatea convenţională pentru care renunţase la prima. Aceste clauze se reduc bineînţeles la una singură, şi anume alienarea totală a fiecărui asociat cu toate drepturile sale la întreaga comunitate.

(Jean-Jacques Rousseau, Contractul social)