Cu umbre dulci şi cu lumini

umbre dulci

E numai zâmbet a ta faţă,
Iar în frumoşii ochi senini
E o imensitate blondă
Cu umbre dulci şi cu lumini.

Aş vrea să-ţi descifrez misterul
Deşi îmi e peste putinţă.
Un uriaş semn de-ntrebare
E toată-ntreaga mea fiinţă.

Mă simt atras fără scăpare
De chipul tău plin de blândeţe
Şi simt sub zâmbetu-ţi şăgalnic
O vagă umbră de tristeţe

Ce contrabalansează tainic
Adâncul ochilor tăi verzi,
Şi veselia debordantă
Pe care tu o afişezi.

Ce-ascunde blânda ta privire
Şi sufletu-ţi ce taine-ascunde?
Putea-voi oare eu vreodată
Adâncul lor mister pătrunde?

E numai zâmbet a ta faţă,
Iar în frumoşii ochi senini
E o imensitate blondă
Cu umbre dulci şi cu lumini.

(Nicolae Vlad, Cu umbre dulci şi cu lumini)

Comentarii

  1. Frumoasă poezie. Când citesc poezie în online îmi amintesc cu părere de rău că mi s-a dus site-ul de poezie... Am rămas acum cu blogul doar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că vă plac şi dumneavoastră aceste versuri. Aparţin doctorului Nicolae Vlad din Botosani.

      Ștergere
  2. Foarte frumos, imi aminteste de ceva ce nu vroiam sa-mi amintesc...oftez si citesc si imi amintesc...asta da viata .. :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma dar eu nu am vrut sa va starnesc amintiri triste cu poezia asta.
      Cautati ceva prin categoria haz sa mai zambiti putin. :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Ce își vorbesc doi îndrăgostiți într-o noapte rece de iarnă prin ochii unui AI?

Părerea mea sinceră despre manifestul elevei de clasa a 12-a