Plăcută e tristeţea

Tristeţea îmi inundă sufletul,
Alerg desperat
În căutarea sinelui meu,
Să văd care sunt motivele durerilor sale.
Sunt vulnerabil,
Fragila victimă
A propriilor mele fantasme
Ce nu-mi dau pace
Grav perturbând
Adâncurile fiinţei mele.
Cu toată dezesperata tristeţe
Ce-mi inundă sufletul
Sunt chinuit de himere
O oboseală plăcută
Invadează istovitul meu trup.
Încerc să adorm
Şi mă acopăr cu dorul de tine.
Tare plăcută e tristeţea
Ce-mi inundă sufletul
Cu durerea dorului tău...
(Nicolae Vlad, Plăcută e tristeţea)

Comentarii

  1. Prusu Ana Maria21 mai 2012 la 15:56

    Este frumoasa poezia, versuri adevarate, dar am o intrebare...te regasesti in aceste versuri?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Petru Dolhescu21 mai 2012 la 20:04

      Ma regasesc atunci cand sunt trist amintindu-mi de o fata pe care am iubit-o in adolescenta si ea nu m-a iubit. Insa nu ma regasesc prea des in aceste versuri, doar atunci cand imi amintesc de acea dragoste adolescentina. Acum mi-ai amintit tu cu intrebarea asta. :D

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Comentarii recente în Blogger

Mulţi dintre noi am observat că majoritatea blogurilor au în sidebar un widget cu ultimele comentarii sau, mai bine spus, comentarii recente. Chiar şi blogul meu are în sidebar această chestie elementară Aceasta afişează, dacă vă vine să credeţi, cele mai recente comentarii publicate de către cititori pe blog. Dacă aveţi un blog Blogger şi încă nu aveţi adăugat acest gadget atunci este timpul să citiţi în continuare.
Continuă să citeşti »

O plimbare scurtă înainte de culcare

Continuăm mini-seria de obiceiuri bune care îți aduc mai mult echilibru în viață. Azi, foarte pe scurt, povestesc despre plimbarea de înainte de culcare. Inițial, o numeam plimbarea de 5 minute. Dar apoi, când am remarcat beneficiile ei care apar atunci când o făceam chiar înainte de a mă pune la somn, am redenumit-o pentru a respecta și momentul zilei.
Continuă să citeşti »

Gânduri incoerente

Deseori mi-aș dori ca acest blog să fie anonim. Așa m-aș putea bucura pe deplin de libertatea de a scrie, de a-mi așterne aici trăirile cele mai intime. Mi-am propus, însă, să scriu articolul ăsta fără să-i dau share nicăieri. Vreau să scriu pentru mine. Am o stare demnă de sfârșit de an. Mă simt nostalgic și liniștit în același timp. Liniștit pentru ca îmi pot îmbrățișa propria singurătate. Drept dovadă, în primele zile din ianuarie, voi merge singur într-o drumeție montană, fără să am vreo problemă cu asta. Iar nostalgia vine din dorința mea de a exista o femeie iubită acolo cu care să împart ceva din existența mea.
Continuă să citeşti »