Plăcută e tristeţea
Tristeţea îmi inundă sufletul,
Alerg desperat
În căutarea sinelui meu,
Să văd care sunt motivele durerilor sale.
Sunt vulnerabil,
Fragila victimă
A propriilor mele fantasme
Ce nu-mi dau pace
Grav perturbând
Adâncurile fiinţei mele.
Cu toată dezesperata tristeţe
Ce-mi inundă sufletul
Sunt chinuit de himere
O oboseală plăcută
Invadează istovitul meu trup.
Încerc să adorm
Şi mă acopăr cu dorul de tine.
Tare plăcută e tristeţea
Ce-mi inundă sufletul
Cu durerea dorului tău...
Alerg desperat
În căutarea sinelui meu,
Să văd care sunt motivele durerilor sale.
Sunt vulnerabil,
Fragila victimă
A propriilor mele fantasme
Ce nu-mi dau pace
Grav perturbând
Adâncurile fiinţei mele.
Cu toată dezesperata tristeţe
Ce-mi inundă sufletul
Sunt chinuit de himere
O oboseală plăcută
Invadează istovitul meu trup.
Încerc să adorm
Şi mă acopăr cu dorul de tine.
Tare plăcută e tristeţea
Ce-mi inundă sufletul
Cu durerea dorului tău...
(Nicolae Vlad, Plăcută e tristeţea)
Este frumoasa poezia, versuri adevarate, dar am o intrebare...te regasesti in aceste versuri?
RăspundețiȘtergereMa regasesc atunci cand sunt trist amintindu-mi de o fata pe care am iubit-o in adolescenta si ea nu m-a iubit. Insa nu ma regasesc prea des in aceste versuri, doar atunci cand imi amintesc de acea dragoste adolescentina. Acum mi-ai amintit tu cu intrebarea asta. :D
Ștergere