Principiul liberalismului individualist

Scopul acestui eseu este de a afirma un principiu foarte simplu, ca fiind întru totul îndreptăţit să guverneze pe de-a întregul raporturile bazate pe constrângere şi control dintre societate şi individ, indiferent dacă mijlocul folosit va fi forţa fizică, sub forma pdepsei legale, sau va fi constrângerea morală a opiniei publice. Acest principiu este următorul: unicul scop care îl îndreptăţeşte pe oameni, individual sau colectiv, la ingerinţe în sfera de acţiune a oricăruia dintre ei, este autoapărarea; unicul ţel în care puterea se poate exercita, în mod legitim, asupra oricărui membru al societăţii civilizate, împotriva voinţei sale, este acela de a împiedica vătămarea altora. (...) Singurul aspect al conduitei unui om pentru care el poate fi atras la răspundere de către societate este cel privitor la ceilalţi. Sub aspectele care îl privesc doar pe el însuşi, independenţa lui este, de drept, absolută. Asupra lui însuşi, a propriului trup şi spirit, individul este suveran. (...) Există o sferă de acţiune în care societatea, spre deosebire de individ, este interesată numai în mod indirect (sau chiar deloc); ea cuprinde acea parte din viaţa şi conduita unui om care nu-l atinge decât pe el însuşi sau, dacă îl atinge şi pe ceilalţi, aceasta se întâmplă numai cu participarea şi acordul lor sincer, liber, şi voluntar (...) aceasta este sfera de potrivită libertăţii umane.

(John Stuart Mill, Despre libertate)