Promulgarea drepturilor omului
Toţi oamenii sunt creaţi egali şi înzestraţi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, printre care dreptul la Viaţă, Libertate şi căutarea Fericirii.
(...) Recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor legale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume (...) este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi.
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi (...) (art. 1). Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale (art. 3). Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii (...) (art. 7) Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie (...) (art. 18). Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor politice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi (art. 21.1). Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului (art. 21.3). În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe minime ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică (art. 29.1). Nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta declaraţie (art. 30).
(Declaraţia de independenţă, 1776)
(...) Recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor legale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume (...) este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi.
(Preambul la Declaraţia universală a drepturilor omului)
Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi (...) (art. 1). Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale (art. 3). Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii (...) (art. 7) Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de conştiinţă şi religie (...) (art. 18). Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor politice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi (art. 21.1). Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului (art. 21.3). În exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertăţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe minime ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică (art. 29.1). Nicio dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta declaraţie (art. 30).
(Declaraţia universală a drepturilor omului)
Comentarii
Trimiteți un comentariu