Judecăţi analitice şi judecăţi sintetice
Oricare ar fi însă originea judecăţilor sau forma lor logică, există o deosebire între ele din punctul de vedere al conţinutului, şi anume aceea că ele sunt fie pur explicative, adică nu adaugă nimic la conţinutul cunoaşterii, fie extensive, cu alte cuvinte, sporesc cunoaşterea noastră; primele vor putea fi numite judecăţi analitice, iar celelalte judecăţi sintetice. Judecăţile analitice nu cuprind în predicatul lor nimic altceva decât ceea ce era de acum gândit în conceptul subiectului, chiar dacă nu atât de limpede şi pe deplin conştient. Atunci când spun: Toate corpurile sunt întinse, nu am lărgit câtuşi de puţin conceptul meu de corp, ci l-am desfăcut doar în elementele sale. Căci întinderea era gândită în acest concept deja înainte de formularea judecăţii, chair dacă relaţia nu a fost enunţată explicit; judecata mea este, prin urmare, analitică. Dimpotrivă, propoziţia: Unele corpuri sunt grele conţine ceva în predicat ce nu era găsit în conceptul general de corp; ea sporeşte aşadar cunoaşterea mea pentru că adaugă ceva la conceptul pe care-l avem şi trebuie ca atare să fie numită judecată sintetică. (...)
La prima vedere, s-ar putea crede că propoziţia 7 + 5 = 12 este o judecată pur analitică ce decurge, potrivit legii contradicţiei, din conceptul unei sume de şapte şi cinci. Dacă privim lucrurile mai îndeaproape, observăm însă că în conceptul sumei de 7 şi 5 nu este cuprins nimic altceva decât unirea celor două numere într-unul singur, fără ca prin aceasta să fie câtuşi de puţin gândit care este acel număr unic care le cuprinde pe amândouă. Conceptul de doisprezece nu este nicidecum gândit deja prin aceea că eu gândesc pur şi simplu unirea lui şapte cu cinci; oricât de mult aş analiza conceptul meu despre o asemenea sumă posibilă, tot nu voi găsi într-însul pe cel de doisprezece. Trebuie să trecem dincolo de aceste concepte luând în ajutor intuiţia care corespunde unuia dintre cele două numere; bunăoară, cele cinci degete sau cinci puncte (...) şi să adăugăm, una câte una, unităţile lui cinci, date în intuiţie, la conceptul de şapte. Ne lărgim într-adevăr conceptul prin propoziţia 7 + 5 = 12, deoarece adăugăm la primul concept un altul nou, care nu era câtuşi de puţin gândit în cel dintâi, ceea ce înseamnă că judecata aritmetică este întotdeauna sintetică.
La prima vedere, s-ar putea crede că propoziţia 7 + 5 = 12 este o judecată pur analitică ce decurge, potrivit legii contradicţiei, din conceptul unei sume de şapte şi cinci. Dacă privim lucrurile mai îndeaproape, observăm însă că în conceptul sumei de 7 şi 5 nu este cuprins nimic altceva decât unirea celor două numere într-unul singur, fără ca prin aceasta să fie câtuşi de puţin gândit care este acel număr unic care le cuprinde pe amândouă. Conceptul de doisprezece nu este nicidecum gândit deja prin aceea că eu gândesc pur şi simplu unirea lui şapte cu cinci; oricât de mult aş analiza conceptul meu despre o asemenea sumă posibilă, tot nu voi găsi într-însul pe cel de doisprezece. Trebuie să trecem dincolo de aceste concepte luând în ajutor intuiţia care corespunde unuia dintre cele două numere; bunăoară, cele cinci degete sau cinci puncte (...) şi să adăugăm, una câte una, unităţile lui cinci, date în intuiţie, la conceptul de şapte. Ne lărgim într-adevăr conceptul prin propoziţia 7 + 5 = 12, deoarece adăugăm la primul concept un altul nou, care nu era câtuşi de puţin gândit în cel dintâi, ceea ce înseamnă că judecata aritmetică este întotdeauna sintetică.
(Immanuel Kant, Prolegomene)
Comentarii
Trimiteți un comentariu