Problemele filosofice

Auzim mereu observaţia că filosofia nu face de fapt niciun progres, căci aceleaşi probleme filosofice care i-au preocupat deja pe greci ne preocupă încă pe noi. Cei care spun însă acest lucru nu înţeleg motivul pentru care trebuie să fie aşa. Acest motiv este însă acela că limba noastră a rămas aceeaşi şi ne amăgeşte conducându-ne mereu la aceleaşi întrebări. Atâta vreme cât va exista un verb "a fi", care pare să funcţioneze ca "a mânca" şi "a bea", atâta vreme cât vor exista adjective ca "identic", "adevărat", "fals", "posibil", atâta vreme cât se va vorbi de o curgere a timpului şi de o dilatare a spaţiului ş.a.m.d., atâta vreme oamenii se vor izbi mereu de aceleaşi greutăţi enigmatice şi vor privi ţintă spre ceva ce pare să nu poată fi înlăturat de nicio explicaţie. Şi aceasta satisface, în plus, o năzuinţă spre transcendent, deoarece ei cred că văd "graniţa intelectului omenesc" şi cred, fireşte, că pot vedea dincolo de el

(Ludwig Wittgenstein, Însemnări postume)