Valoarea filosofiei

De fapt, valoarea filosofiei trebuie căutată în mare măsură tocmai în incertitudinea ei. Omul care nu a învăţat nici un dram de filosofie trece prin viaţă încătuşat în prejudecăţile derivate din simţul comun, din convingerile obişnuite ale epocii sale şi din convingerile pe care şi le-a însuşit fără participarea sau consimţământul raţiunii sale. Pentru un astfel de om, lumea tinde să fie precisă, finită, banală; obiectele obişnuite nu ridică nici un fel de întrebări, iar posibilităţile nefamiliare sunt respinse cu dispreţ. Dimpotrivă, de îndată ce începem să filosofăm, descoperim (...) că până şi cele mai obişnuite lucruri ridică probleme la care se pot da numai răspunsuri incomplete.
Deşi filosofia este incapabilă se ne spună cu certitudine care este adevăratul răspuns la îndoielile pe care le ridică, ne poate sugera multe posibilităţi care ne lărgesc orizontul gândirii şi o eliberează de tirania obişnuinţei. Astfel, dacă, pe de o parte, diminuează sentimentul nostru de certitudine cu privire la ce sunt lucrurile, pe de altă parte, filosofia sporeşte mult cunoaşterea noastră despre ce pot fi acestea; alungă dogmatismul oarecum arogant al acelora care nu au călătorit în regiunea îndoielii eliberatoare şi menţine vie capacitatea noastră de a ne mira, prezentându-ne lucrurile onişnuite dintr-o perspectivă neobişnuită.

(Bertrand Russel, Problemele filosofiei)