O altfel de toamnă
Astăzi dimineaţă m-am trezit puţin mai devreme şi am avut puţin timp la dispoziţie ca să-mi dau seama pe ce lume trăiesc. Corpul meu, încă dormind, a fost răsfăţat de o adiere de vânt ce conţinea o aromă de struguri, probabil de la via vecinilor, amestecată cu una de la piersicile mele din faţa casei. Acest miros plăcut m-a făcut să-mi dau seama că a venit toamna şi, imediat, am început să cânt "A venit toamna..." cu glasul meu de cuc.
Acest anotimp nu este unul dintre preferatele mele, dar întotdeauna în această perioadă mă cuprinde un sentiment ciudat, un fel de emoţii triste şi, în acelaşi timp, fericite. Acele emoţii triste îmi sunt provocate de vegetaţia care, încetul cu încetul, se stinge. Frunzele cărora le-am inspirat toată vara oxigenul, încep să nu mai fie verzi, să ruginească obosite şi, în cele din urmă, să cadă, fără suflare, la pământ pentru a crea un minunat covor din aur pe care noi, oamenii, îl călcăm în picioare cu indiferenţă sau, mai rău, îl ardem şi poluăm atmosfera.
Emoţiile pozitive îmi sunt determinate de frumuseţea naturii acestui sezon. Prunele, merele, perele şi nucile din gradină, piersicile din faţa casei, gutuile din curte şi strugurii din via vecinilor îmi fac zilele mai dulci. Soarele este mai puţin sever şi nu mă mai arde cum a făcut-o o vară întreagă, ci mă mângâie cu razele sale blânde. Iar vântul parcă mă face să simt că zbor.
Dar de ce, pentru mine, aceasta este o altfel de toamnă? Răspund tot eu. Datorită faptului că acesta este primul an în care, pe 15 septembrie, nu-mi voi mai arunca ghiozdanul în spate să merg, hlizându-mă, cu paşi grăbiţi, spre şcoală şi să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu i-am mai văzut din iunie. Este primul an în care nu voi mai auzi sunetul clopoţelului urmat de glasurile cristaline ale copiilor care se îngrămădeau să intre cât mai repede în sălile de clasă pentru a-şi primi manualele, pentru ei, noi. Este primul an în care nu voi mai auzi vocea caldă a dirigintelui care emitea numai vorbe de încurajare şi de laudă despre noi.
Voi, cei care vă pregătiţi ghiozdanul pentru clasa a XII-a, trăiţi ultimul an din liceu ca şi cum ar fi ultimul an din viaţa voastră! Eu mi-am învăţat lecţia: o să trăiesc următorii 4 ani de studenţie ca şi cum ar fi ultimii 4 ani din viaţa mea.
Acest anotimp nu este unul dintre preferatele mele, dar întotdeauna în această perioadă mă cuprinde un sentiment ciudat, un fel de emoţii triste şi, în acelaşi timp, fericite. Acele emoţii triste îmi sunt provocate de vegetaţia care, încetul cu încetul, se stinge. Frunzele cărora le-am inspirat toată vara oxigenul, încep să nu mai fie verzi, să ruginească obosite şi, în cele din urmă, să cadă, fără suflare, la pământ pentru a crea un minunat covor din aur pe care noi, oamenii, îl călcăm în picioare cu indiferenţă sau, mai rău, îl ardem şi poluăm atmosfera.
Emoţiile pozitive îmi sunt determinate de frumuseţea naturii acestui sezon. Prunele, merele, perele şi nucile din gradină, piersicile din faţa casei, gutuile din curte şi strugurii din via vecinilor îmi fac zilele mai dulci. Soarele este mai puţin sever şi nu mă mai arde cum a făcut-o o vară întreagă, ci mă mângâie cu razele sale blânde. Iar vântul parcă mă face să simt că zbor.
Dar de ce, pentru mine, aceasta este o altfel de toamnă? Răspund tot eu. Datorită faptului că acesta este primul an în care, pe 15 septembrie, nu-mi voi mai arunca ghiozdanul în spate să merg, hlizându-mă, cu paşi grăbiţi, spre şcoală şi să mă întâlnesc cu prietenii pe care nu i-am mai văzut din iunie. Este primul an în care nu voi mai auzi sunetul clopoţelului urmat de glasurile cristaline ale copiilor care se îngrămădeau să intre cât mai repede în sălile de clasă pentru a-şi primi manualele, pentru ei, noi. Este primul an în care nu voi mai auzi vocea caldă a dirigintelui care emitea numai vorbe de încurajare şi de laudă despre noi.
Voi, cei care vă pregătiţi ghiozdanul pentru clasa a XII-a, trăiţi ultimul an din liceu ca şi cum ar fi ultimul an din viaţa voastră! Eu mi-am învăţat lecţia: o să trăiesc următorii 4 ani de studenţie ca şi cum ar fi ultimii 4 ani din viaţa mea.
Sincer ,mi-au dat lacrimile ...atat de emotionant ...
RăspundețiȘtergereFiecare dintre noi avem în interior o latură nostalgică care, în zilele de toamnă, parcă este mai accentuată. Însă o mare parte dintre noi preferă să nu o dezvăluie, să o ţină ascunsă. În acest articol, am încercat, cât de puţin, să-mi arăt acea nostalgie care m-a cuprins în prima zi de toamnă. Mulţumesc pentru comentariu! Aş fi preferat să nu fie anonim, aţi fi putut selecta "Nume/Adresă URL", iar la "Nume" să vă scrieţi numele şi la "Adresă URL" să puneţi link-ul unui porfil de facebook, al unui blog sau să lasaţi necompletat. Poate când veţi lăsa un comentariu viitor veţi proceda astfel. :)
Ștergeream ramas impresionata.ai mult talent.sfatul,daca imi pot permite,sa faci si facultatea de litere,ti se potriveste bine,giornalismul si chiar scriitor.dupa mine ai sa ajungi departe.mai mult decat atat o sa ti dau subiect pt o carte.cu siguranta vei avea ce sa scrii.bravissimo,mergi inainte si nimic sa nu te abata din drumul tau niciodata.criticile te fac sa devii mai puternic,nicicum sa te opresti.
RăspundețiȘtergerePentru a avea cunoştinţele necesare scrierii unei cărţi trebuie să citesc multe cărţi, ceea ce eu nu prea am făcut. Vocabularul meu nu este prea bogat, dar am de gând să citesc cât mai mult şi să mi-l îmbogăţesc. Vă mulţumesc frumos pentru cuvintele frumoase pe care le-aţi scris aici.
RăspundețiȘtergereNu imi prea place toamna, deja multe din activitati se reduc si e un anotimp foarte plicticos
RăspundețiȘtergereAnotimpurile mele preferate sunt primăvara şi vara. Cel mai mult nu-mi place iarna. Toamna o apreciez doar în septembrie..
ȘtergereDoamne da ce imi place toamna, vinul si rachiul :X
RăspundețiȘtergereAstea fac parte din frumuseţea naturii, de care spuneam în articol. Vinul şi rachiul ne mai îndulcesc zilele şi nopţle..
ȘtergereDaca-mi permiti un sfat legat de anii de studentie: incearca un job part-time cel putin in perioada verii. O sa-ti prinda tare bine dupa ce termini. Si n-ar strica sa ai deja o colaborare in derulare la finalizarea facultatii, pentru a nu ingrosa randurile somerilor.
RăspundețiȘtergereNu prea e romantic ce-am zis, dar merita sa te gandesti si la asta.
Acesta este unul dintre motivele pentru care am şi ales să fac facultatea în Cluj-Napoca. Pentru că în acest oraş sunt oportunităţi de angajare mai mari pentru studenţi spre deosebire de Iaşi. Mulţumesc!
Ștergere