Să ne punem măduva la treabă pentru a salva vieți
La sfârșitul anului trecut, am donat sânge pentru prima oară în viața mea. Am oferit de sărbători cel mai frumos dar: darul vieții, donând în cadrul campaniei „Donează sânge! Fii erou!”, o campanie tare dragă mie. În perioada 27-31 mai, aceiași oameni minunați de la Organizația Studenților Mediciniști din Cluj desfășoară o nouă campanie de donare de sânge, unde suntem invitați cu toții să punem măduva la treabă pentru a depăși deficitul de sânge, pentru a salva vieți.
Am trecut miercuri pe la Centrul Regional de Transfuzie Sanguină și am umplut iarăși o punguliță de transfuzie. Oamenii s-au comportat omenește cu mine. În timp ce completam formularul, o voluntăriță drăguță a stat lângă mine, în caz de aveam vreo nelămurire. M-am bucurat ca un copil când Roberta, coordonatoarea proiectului, m-a recunoscut: „Petru Dolhescu, bloggerul. Vino să-ți iau tensiunea și pulsul :)” și apoi mi-a pus câteva întrebări: dacă fumez, dacă beau cafea, energizante, cola, dacă îmi adaug sare în mâncare.
Transfuzia propriu-zisă a durat vreo 12 minute, în care s-au adunat în pungulița aia 420 de ml de sânge. În tot acest timp o asistentă de treabă m-a ținut la povești, ca să treacă timpul mai repede. „Vrei să-ți fac o poză pentru blog?” mă surprinde din nou Roberta. „Sigur că da. Dar nu mi-am luat aparatul foto la mine și telefonul meu n-are cameră”. În câteva secunde apare o colegă de-a ei și îmi face o pozică, două.
„Dar de ce ai donat. Ai rămas fără bani?” NU. Am donat sânge pentru că nu există un înlocuitor artificial al acestuia, pentru că cineva dintre noi are nevoie de sânge o dată la 3 secunde, pentru că sângele meu poate salva 3 vieți, pentru că așa mă simt mai puternic și îmi înving temerile.
Am trecut miercuri pe la Centrul Regional de Transfuzie Sanguină și am umplut iarăși o punguliță de transfuzie. Oamenii s-au comportat omenește cu mine. În timp ce completam formularul, o voluntăriță drăguță a stat lângă mine, în caz de aveam vreo nelămurire. M-am bucurat ca un copil când Roberta, coordonatoarea proiectului, m-a recunoscut: „Petru Dolhescu, bloggerul. Vino să-ți iau tensiunea și pulsul :)” și apoi mi-a pus câteva întrebări: dacă fumez, dacă beau cafea, energizante, cola, dacă îmi adaug sare în mâncare.
Transfuzia propriu-zisă a durat vreo 12 minute, în care s-au adunat în pungulița aia 420 de ml de sânge. În tot acest timp o asistentă de treabă m-a ținut la povești, ca să treacă timpul mai repede. „Vrei să-ți fac o poză pentru blog?” mă surprinde din nou Roberta. „Sigur că da. Dar nu mi-am luat aparatul foto la mine și telefonul meu n-are cameră”. În câteva secunde apare o colegă de-a ei și îmi face o pozică, două.
„Dar de ce ai donat. Ai rămas fără bani?” NU. Am donat sânge pentru că nu există un înlocuitor artificial al acestuia, pentru că cineva dintre noi are nevoie de sânge o dată la 3 secunde, pentru că sângele meu poate salva 3 vieți, pentru că așa mă simt mai puternic și îmi înving temerile.
Comentarii
Trimiteți un comentariu