Am o carte de dat. Băiatul cu pijamale în dungi
Am un coleg la facultate care niciodată nu dă greș când vine vorba de recomandări de filme. El este expertul meu personal în ale filmelor. L-am întrebat într-o seară de o dramă, ceva care să mă tulbure, să mă facă să mă gândesc la acel film încă vreo câteva zile după ce-l văd. În ultima vreme mă pasionează genul ăsta pentru că arată viața așa cum este ea în realitate. Mi-a spus: The Boy in the Striped Pajamas. Încă de la auzul titlului am fost curios și cu prima ocazie l-am și vizionat.
Am vrut film care să mă tulbure, ei bine am primit film care m-a tulburat. Atât de mult încât am vrut să citesc și cartea. Băiatul cu pijamale în dungi este acel gen de carte care se lipește până și de mâinile unui om care nu prea a citit la viața lui, cum sunt eu. Scrisă într-un limbaj simplu, din perspectiva unui copil, întreaga poveste ne transmite un mesaj puternic despre inocență și curiozitate, despre prietenie și empatie.
Bruno este un băiat de 8 ani, fiul unui comandant german din al doilea război mondial, care se trezește într-o după amiază cu toate lucrurile împachetate „în patru cufere mari de lemn”. La început crede că a făcut ceva deosebit de neascultător și acuma este dat afară din cauza asta. Dar de fapt se mută împreună cu întreaga familie pentru că tatăl său tocmai a fost promovat și a primit o slujbă foarte importantă. Toți pleacă undeva departe de Berlin, într-un loc sinistru, pustiu, dezolant. Lui Bruno nu-i place deloc noua casă. N-are decât 3 etaje în loc de 5, n-are unghere pe care se le poată explora, dar mai ales nu este înconjurată de alte case ce ar putea avea copii cu care să se poată împrieteni.
De la fereastra lui Gretel se vede pădurea, una frumoasă dacă ar fi avut vreo câteva luminișuri, dar de la fereastra din camera lui Bruno se vede „un gard uriaș de sârmă, care se întindea pe toată lungimea casei și mai departe, prelungindu-se în ambele direcții. Dincolo de gard nu se vedea nici un fel de verdeață pe nicăeri și cât vedeai cu ochii nu se zăreau decât bărăci scunde, și din loc în loc clădiri mari pătrate, și mai departe unul sau două coșuri fumegânde. Se vedeau oameni înalți, scunzi, bătrâni, tineri, băiețași, băieți mai mari, tați. bunici, unchi, și oameni singuri. Toți purtau același fel de îmbrăcăminte: pijamale cenușii în dungi și pe cap bonete, tot cenușii în dungi."
Într-o zi, Bruno nu-și mai poate potoli curiozitatea și, deși îi era interzis, pleacă să exploreze împrejurimile și ajunge la gardul de sârmă ce-i separă pe oamenii cu pijamale în dungi de ei. Întâlnește un băiat, născut pe aceeași dată cu el, cu numele Schmuel și începe să-i pună întrebări, să-i povestească despre viața lui, despre supărările lui, dorul de prietenii din Berlin. Bruno îl vizitează des și aproape de fiecare dată îi aduce câte ceva de mâncare. Deși erau de aceeași vârstă, noul lui prieten era cu mult mai slab decât el. Chiar dacă tot ce puteau face era să stea de vorbă, între ei se leagă o prietenie interesantă.
Eu o să mă opresc aici cu review-ul, pentru că este prima oară când încerc să fac așa ceva și, din lipsă de experiență, aș putea scăpa din greșeală niște mici spoilere. Destule cât să vă stric tot farmecul. Dacă eu nu am reușit să vă fac curioși, Tomata cu Scufiță a scris pe blogul ei un review foarte bun care sigur vă va face să citiți cartea. Și eu l-am citit înainte.
Și care e fază cu titlul? Păi, așa cum spuneam în articolul ăsta, rostul unei cărți este să stea mai tot timpul deschisă, să fie citită de cât mai mulți oameni, nu după vreo câteva citiri să stea uitată într-un raft învelită de praf. Vă ofer vouă, cititorilor mei, cartea Băiatul cu pijamale în dungi. Tot ce trebuie să faci este să-mi lași un comentariu mai jos cu un mic review al unui film sau carte care te-a tulburat. Câștigătorul îl voi alege eu împreună cu un juriu format din mine și din random.org, dacă nu mă voi putea hotărî. Mi-aș dori să mă întâlnesc personal cu fericitul câștigător și să-i înmânez cartea. Și mi-aș mai dori ca după citire, cartea să fie dată mai departe pe același principiu: O carte trebuie să stea tot timpul deschisă.
Astea fiind spuse, aștept să curgă comentariile cu review-urile voastre la cărțile sau filmele care v-au tulburat. Pe 8 martie aflăm la cine merge cartea.
Later Edit Iată că a venit și ziua de 8 martie. Ziua Internațională a Femeilor și ziua în care aflăm cine este câștigătorul cărții „Băiatul cu pijamale în dungi”. După lungi discuții „între membrii juriului”, a se citit „în capul meu”, s-a decis la cine să meargă cartea. Câștigătoarea este Alexandra Daniela Ilie. Mulțumesc și celorlalte două persoane pentru participare.
Am vrut film care să mă tulbure, ei bine am primit film care m-a tulburat. Atât de mult încât am vrut să citesc și cartea. Băiatul cu pijamale în dungi este acel gen de carte care se lipește până și de mâinile unui om care nu prea a citit la viața lui, cum sunt eu. Scrisă într-un limbaj simplu, din perspectiva unui copil, întreaga poveste ne transmite un mesaj puternic despre inocență și curiozitate, despre prietenie și empatie.
Bruno este un băiat de 8 ani, fiul unui comandant german din al doilea război mondial, care se trezește într-o după amiază cu toate lucrurile împachetate „în patru cufere mari de lemn”. La început crede că a făcut ceva deosebit de neascultător și acuma este dat afară din cauza asta. Dar de fapt se mută împreună cu întreaga familie pentru că tatăl său tocmai a fost promovat și a primit o slujbă foarte importantă. Toți pleacă undeva departe de Berlin, într-un loc sinistru, pustiu, dezolant. Lui Bruno nu-i place deloc noua casă. N-are decât 3 etaje în loc de 5, n-are unghere pe care se le poată explora, dar mai ales nu este înconjurată de alte case ce ar putea avea copii cu care să se poată împrieteni.
De la fereastra lui Gretel se vede pădurea, una frumoasă dacă ar fi avut vreo câteva luminișuri, dar de la fereastra din camera lui Bruno se vede „un gard uriaș de sârmă, care se întindea pe toată lungimea casei și mai departe, prelungindu-se în ambele direcții. Dincolo de gard nu se vedea nici un fel de verdeață pe nicăeri și cât vedeai cu ochii nu se zăreau decât bărăci scunde, și din loc în loc clădiri mari pătrate, și mai departe unul sau două coșuri fumegânde. Se vedeau oameni înalți, scunzi, bătrâni, tineri, băiețași, băieți mai mari, tați. bunici, unchi, și oameni singuri. Toți purtau același fel de îmbrăcăminte: pijamale cenușii în dungi și pe cap bonete, tot cenușii în dungi."
Într-o zi, Bruno nu-și mai poate potoli curiozitatea și, deși îi era interzis, pleacă să exploreze împrejurimile și ajunge la gardul de sârmă ce-i separă pe oamenii cu pijamale în dungi de ei. Întâlnește un băiat, născut pe aceeași dată cu el, cu numele Schmuel și începe să-i pună întrebări, să-i povestească despre viața lui, despre supărările lui, dorul de prietenii din Berlin. Bruno îl vizitează des și aproape de fiecare dată îi aduce câte ceva de mâncare. Deși erau de aceeași vârstă, noul lui prieten era cu mult mai slab decât el. Chiar dacă tot ce puteau face era să stea de vorbă, între ei se leagă o prietenie interesantă.
Eu o să mă opresc aici cu review-ul, pentru că este prima oară când încerc să fac așa ceva și, din lipsă de experiență, aș putea scăpa din greșeală niște mici spoilere. Destule cât să vă stric tot farmecul. Dacă eu nu am reușit să vă fac curioși, Tomata cu Scufiță a scris pe blogul ei un review foarte bun care sigur vă va face să citiți cartea. Și eu l-am citit înainte.
Și care e fază cu titlul? Păi, așa cum spuneam în articolul ăsta, rostul unei cărți este să stea mai tot timpul deschisă, să fie citită de cât mai mulți oameni, nu după vreo câteva citiri să stea uitată într-un raft învelită de praf. Vă ofer vouă, cititorilor mei, cartea Băiatul cu pijamale în dungi. Tot ce trebuie să faci este să-mi lași un comentariu mai jos cu un mic review al unui film sau carte care te-a tulburat. Câștigătorul îl voi alege eu împreună cu un juriu format din mine și din random.org, dacă nu mă voi putea hotărî. Mi-aș dori să mă întâlnesc personal cu fericitul câștigător și să-i înmânez cartea. Și mi-aș mai dori ca după citire, cartea să fie dată mai departe pe același principiu: O carte trebuie să stea tot timpul deschisă.
Astea fiind spuse, aștept să curgă comentariile cu review-urile voastre la cărțile sau filmele care v-au tulburat. Pe 8 martie aflăm la cine merge cartea.
Later Edit Iată că a venit și ziua de 8 martie. Ziua Internațională a Femeilor și ziua în care aflăm cine este câștigătorul cărții „Băiatul cu pijamale în dungi”. După lungi discuții „între membrii juriului”, a se citit „în capul meu”, s-a decis la cine să meargă cartea. Câștigătoarea este Alexandra Daniela Ilie. Mulțumesc și celorlalte două persoane pentru participare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu