Nu mai corectez greșelile gramaticale ale oamenilor
Mie mi-a plăcut să scriu și să citesc corect gramatical de când sunt. Am înțeles gramatica de la bun început și n-am treabă cu ea. De fiecare dată când vedeam o greșeală, fie scrisă sau vorbită, o corectam pe loc. Nu iertam pe nimeni. Nici pe mama acasă, nici pe profesorul de la școală și, dacă aș fi avut mai mult tupeu, nici pe părintele de la Biserică. De fiecare dată când corectam o greșeală gramaticală, mă simțeam puțin iritat la început și după mă cuprindea un sentiment de satisfacție.
Acea satisfacție că eu am știut cum este corect iar cel care greșise, nu. Eu sunt deștept și el este prost.
Avem impresia că atunci când corectăm pe cineva, noi îi oferim un cadou, îi dăm feedback și el pe viitor nu va mai repeta greșeala. Avem impresia că atunci când întâlnim la orice pas greșeli gramaticale și le corectăm, salvăm limba română de la pieire .
Pretexte! De fapt, pe toți ne doare fix în paișpe că ăla în viitor va mai greși sau nu, nu ne pasă de educația lui. Ăsta este adevărul! Ne doar fix în paișpe de limba română. Suntem niște egoiști.
Atunci când se întâmplă ca cineva să greșească și noi sărim repede cu correct-ul, nu vrem decât să demonstrăm că noi știm ceva anume și ăla nu știe. Vrem să ne demonstrăm superioritatea. Fiecare dintre noi ne credem superiori celor din jurul nostru și vrem să arătăm asta prin orice mijloace.
Asta facem cu adevărat când corectăm pe cineva care a greșit gramatical – îi dăm peste nas și-i spunem: „Băi, vezi că tu ești prost și eu sunt deștept” Eu sunt superior.
În plus, unii dintre noi generalizează aiurea. Dacă cineva face greșeli gramaticale înseamnă că este prost. Tot ce se poate, dar gândește-te că acel om poate este foarte bun într-un alt domeniu, în științe exacte de exemplu. Cu toții ar trebui să știm să ne scriem corect limba maternă însă unora pur și simplu nu le pasă de acest lucru și continuă să greșească. Asta este alegerea lor. Nu vor să schimbe asta la ei, sunt preocupați de alte lucruri mai relevante și mai importante pentru ei.
Oamenii sunt diferiți. Fiecare face ce alegeri vrea în viața lui și eu îi respect alegerile și nu-l judec.
Acea satisfacție că eu am știut cum este corect iar cel care greșise, nu. Eu sunt deștept și el este prost.
Avem impresia că atunci când corectăm pe cineva, noi îi oferim un cadou, îi dăm feedback și el pe viitor nu va mai repeta greșeala. Avem impresia că atunci când întâlnim la orice pas greșeli gramaticale și le corectăm, salvăm limba română de la pieire .
Pretexte! De fapt, pe toți ne doare fix în paișpe că ăla în viitor va mai greși sau nu, nu ne pasă de educația lui. Ăsta este adevărul! Ne doar fix în paișpe de limba română. Suntem niște egoiști.
Atunci când se întâmplă ca cineva să greșească și noi sărim repede cu correct-ul, nu vrem decât să demonstrăm că noi știm ceva anume și ăla nu știe. Vrem să ne demonstrăm superioritatea. Fiecare dintre noi ne credem superiori celor din jurul nostru și vrem să arătăm asta prin orice mijloace.
Asta facem cu adevărat când corectăm pe cineva care a greșit gramatical – îi dăm peste nas și-i spunem: „Băi, vezi că tu ești prost și eu sunt deștept” Eu sunt superior.
În plus, unii dintre noi generalizează aiurea. Dacă cineva face greșeli gramaticale înseamnă că este prost. Tot ce se poate, dar gândește-te că acel om poate este foarte bun într-un alt domeniu, în științe exacte de exemplu. Cu toții ar trebui să știm să ne scriem corect limba maternă însă unora pur și simplu nu le pasă de acest lucru și continuă să greșească. Asta este alegerea lor. Nu vor să schimbe asta la ei, sunt preocupați de alte lucruri mai relevante și mai importante pentru ei.
Oamenii sunt diferiți. Fiecare face ce alegeri vrea în viața lui și eu îi respect alegerile și nu-l judec.
Comentarii
Trimiteți un comentariu