Rugăciune de mulțumire

Pleoapele-mi devin neascultătoare și-n întuneric refuză să-mi acopere ochii.

Îți mulțumesc,
fluture ce neîncetat dai din aripi,
liber zbori către mine.
Trupu-mi înalți către ceruri
și-ntre nori îmi ridici fruntea.

Îți mulțumesc,
apă vie ce neîncetat curgi în mine
și-mi uzi rădăcinile vieții.
Minții mele îi ești izvor de creație
și-n căderea cascadelor îmi pui gândurile.

Îți mulțumesc,
eroină ce neîncetat vibrezi de putere,
pătrunzi în visurile mele.
Sufletu-mi cobori pe pământ
și-n bătaia flăcărilor îmi pui inima.