Nătărău, tont, netot, tâmpit, cretin, fraier, neevoluat

Nu vreau să spun nimic despre textul de mai jos, dar trebuie să scriu aici vreo câteva rânduri ca să am o bucată de text pentru homepage. Cert este că am avut chef să scriu textul de mai jos și l-am scris. Aș fi avut mai multe de zis, dar mi-am dat seama că încep să bat câmpii așa că m-am oprit. Inițial, l-am scris ca pe un monolog, apoi după ce-am citit ce-am scris, m-am gândit că mai bine e să fac două personaje: un El și o Ea. Dar Ea este tot parte din El și El este tot parte din Ea. Tot un monolog e pân' la urmă. De fapt, am zis că nu spun nimic. Lectură plăcută. :)

– Vreau să încep totul de la început. Cred c-am luat-o pe un drum greșit.
– Păi dacă tu crezi asta, ce pot eu să-ți zic?
– Sigur că am greșit calea. Eu nu trebuia să fiu astăzi aici. Trebuia să fiu în altă parte.
– Păi? Tu ai ales să fii aici.
– Știu. Dar am ales greșit. Adică, na, omul mai greșește, se mai răzgândește.
– Răzgânditul ăsta mulți oameni strică.
– Gata? Stricat mi-s? Nu mai pot face nimica? (se îngrijorează)
– Nimic, nimic. (apăsă cuvintele și râde)
– Eu vorbesc serios și tu râzi. Râzi de mine.
– Păi uită-te la tine în ce hal ai ajuns (râde din nou)
– De ce-am ajuns eu oare în halul ăsta?
– Pe mine mă întrebi, fecior? Întreabă-te pe tine!
– (Lasă privirea în jos către el însuși) De ce am ajuns eu oare în halul ăsta? Nimănui nu i-am făcut vreodată un rău. Întotdeauna am fost cinstit. Am încercat să ajut pe fiecare cât am putut. N-am purtat pizmă nimănui. N-am mințit pe nimeni. N-am înșelat. N-am urât.
– Da? Ia gândește-te mai bine.
– Mă gândesc.
– Ia o oglindă! Pe cine vezi tu acolo? Ia zi-mi tu mie
– (Ia smartphone-ul de pe masă și se privește în ecran) Pe mine.
– Vezi? Ție ți-ai făcut rău, fecior. Nu ai fost sincer cu tine. Te-ai mințit tot timpul, aproape.
– Acum încep să-mi dau seama... Tu nu ești proastă degeaba.
– Niciodată nu ți-ai spus un „mulțumesc”, niciodată nu te-ai ascultat. Te-ai lăsat mai degrabă condus de curenți, de valuri, în loc să iei în mâini vâslele și să vâslești în direcția în care vrei tu. Mai spun?
– Dar dacă eu am vrut să vâslesc în aceeași direcție în care și curenții m-au condus?
– Ai vrut pe naiba. Ți s-a părut mai ușor. Ai ales varianta mai ușoară, mai comodă.
– Dar poate... o coincidență. Se mai întâmplă și coincidențe din astea.
– Da? Atunci spune-mi! Dacă tu te-ai adus aici pentru că așa ai vrut tu, de ce nu-ți place acuma?
– Nu știu. Nu mă simt eu confortabil.
– Niciodată nu te-ai simțit confortabil. Recunoaște!
– (Retoric) Cum le știi tu pe toate?
– Păi hai să fim sinceri acuma. Ai fost tu vreodată mulțumit?
– Păi nu prea. Adică am încercat, dar în interiorul meu nu.
– Starea de mulțumire vine tocmai din interior. Degeaba încerci să ți-o induci din exterior.
– Înțeleaptă mai ești. Cum de te-o făcut mă-ta așa de înțeleaptă?
– Da' pe tine cum de te-o făcut mă-ta așa de prost.
– Fată, ai grijă cum vorbești. Eu ți-am făcut un fel de compliment, iar tu mă jignești.
– Departe de adevăr. Tu nu mi-ai făcut nici un compliment, iar eu nu te-am jignit. Amândoi am spus doar adevărul.
– Deci eu sunt ăla prostu' și tu ești aia înțeleptă', să-nțeleg?
– Ai început bine. Gândești!
– Da, da. Până acum n-am făcut-o. E prima oară în viața când gândesc. În ce dată suntem? să-mi pun „life event” pe facebook.
– Slab. Încerci tu să fii ironic dar nu-ți prea iese. Nici măcar nu trebuie să știi în ce dată ești, că-ți apare acolo implicit data curentă. Vezi?
– Ce?
– Ce prost ești.
– (un pic nervos) Hai termină! Dacă mai rostești o singură dată cuvântul prost, nu mai vorbesc cu tine.
– Nătărău, tont, netot, tâmpit, cretin, fraier, neevoluat.