Aseară am citit cu voce tare
Aseară, după mulți ani, am retrăit acele emoții pe care le simțeam deseori în primii ani de școală când citeam lecția în fața clasei. Același tremurat subtil al vocii, aceeași lipsă de îndrăzneală, aceleași mici greșeli naturale de citire. Și totuși ceva diferit – alți oameni. Oameni mult mai prietenoși. Oameni frumoși, deschiși, pasionați de lectură și cu talent la citit. Oameni sensibili, cu spirit de inițiativă, care nu joacă după cum le cântă societatea, ci își compun continuu propriul lor cântec al vieții.
Asta am simțit eu, asta mi-au transmis ei în cele câteva ore petrecute într-un cadru liniștit, foarte primitor, cu covoare așternute pe jos ce îți dau senzația că te afli nu într-un bistro oarecare, ci într-o cameră de casă. Acasă. În Mint Bistro, un nou loc trendy în oraș al cărui prag îmi propusesem nu demult să-l trec.
Cu un ceai la îndemână și cu o carte bună în mână care abia aștepta să fie citită, am făcut cunoștință unii cu alții, ne-am împărtășit păreri despre cărți preferate, l-am ascultat pe Florian Pitiș citind și mai apoi am purces și noi la lectură.
Ce am citit? Am citit o carte îndrăgită de către mulți oameni, scrisă de Eric Emmanuel-Schmitt, pe nume Oscar și Tanti Roz. O lecție de viață pe care ar trebui s-o învețe fiecare dintre noi. O poveste impresionantă despre legătura creată între un copil de 10 ani, Oscar, bolnav de leucemie, internat în spital și Tanti Roz, o infirmieră bătrână, foarte creativă la născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere.
De mult timp această carte se află pe lista mea de cărți pe care vreau să le citesc, iar aseară mi-am dat seama că merită să-i ofer prioritate. Am s-o recitesc cât de curând pentru a o înțelege și mai bine.
Mulțumesc frumos lui Victor Miron, un om pe care-l apreciez pentru ceea ce a făcut cu „Cărțile pe față”, pentru că m-a chemat la acest eveniment frumos. M-am simțit la locul meu și cu siguranță am să mai vin să citesc cu voce tare între prieteni.
Asta am simțit eu, asta mi-au transmis ei în cele câteva ore petrecute într-un cadru liniștit, foarte primitor, cu covoare așternute pe jos ce îți dau senzația că te afli nu într-un bistro oarecare, ci într-o cameră de casă. Acasă. În Mint Bistro, un nou loc trendy în oraș al cărui prag îmi propusesem nu demult să-l trec.
Cu un ceai la îndemână și cu o carte bună în mână care abia aștepta să fie citită, am făcut cunoștință unii cu alții, ne-am împărtășit păreri despre cărți preferate, l-am ascultat pe Florian Pitiș citind și mai apoi am purces și noi la lectură.
Ce am citit? Am citit o carte îndrăgită de către mulți oameni, scrisă de Eric Emmanuel-Schmitt, pe nume Oscar și Tanti Roz. O lecție de viață pe care ar trebui s-o învețe fiecare dintre noi. O poveste impresionantă despre legătura creată între un copil de 10 ani, Oscar, bolnav de leucemie, internat în spital și Tanti Roz, o infirmieră bătrână, foarte creativă la născocit poveşti moderne, adevărate lecţii de viaţă, în care nici binele, nici răul nu sunt absolute şi nimic nu e aşa cum pare la prima vedere.
De mult timp această carte se află pe lista mea de cărți pe care vreau să le citesc, iar aseară mi-am dat seama că merită să-i ofer prioritate. Am s-o recitesc cât de curând pentru a o înțelege și mai bine.
Mulțumesc frumos lui Victor Miron, un om pe care-l apreciez pentru ceea ce a făcut cu „Cărțile pe față”, pentru că m-a chemat la acest eveniment frumos. M-am simțit la locul meu și cu siguranță am să mai vin să citesc cu voce tare între prieteni.
 |
| foto by Cărțile pe față |
Comentarii
Trimiteți un comentariu