2014 a fost anul transformărilor
Nu cu mult timp în urmă, anul pe-a cărui frunte a stat scris cu mândrie numărul 2014, a luat sfârșit. Acum, după ce-am tras linie, îmi permit să poreclesc anul trecut – „Anul Transformării”. Chiar dacă deloc ingenios, e un titlu corect, oferit pe bună dreptate. Am pășit în el ingenuu, timid, ochelarist și l-am părăsit într-o notă tristă pe plan sentimental, dar cu capul sus și-n același timp pe umeri, încrezător, sceptic, transparent și fără ochelari de vedere. :D
Am azvârlit o privire prin arhiva blogului și.. ce pot să spun? N-am stat locului deloc. Am făcut un grup de facebook al bloggerilor clujeni. Nu spun asta de parcă aș fi făcut mare brânză. Oricum grupul respectiv nu este activ și ceea ce-mi doream eu, anume un blogmeet, nu s-a întâmplat. Poate-n noul an de-acuma.
Am început să acord mai multă atenție cărților, am realizat cât de important este cititul și beneficiile acestuia. Totuși, în practică nu stau prea bine. Am citit puțin, undeva la 8-9 cărți. Dar măcar mi-am spălat un picuț păcatele oferind la concurs pe blog 2 cărți. Băiatul cu pijamale în dungi și Marele Gatsby
Am avut parte de cea mai tare experiență în organizația studențească BEST Cluj-Napoca. Am fost responsabil de Relații Publice la BattleLab Robotica. Mi-am învins multe din frici în felul ăsta. Am învățat să stabilesc parteneriate media, să vorbesc cu tot felul de oameni din presă ca un profesionist, fără bâlbâieli și ezitări. Am învins teama de a vorbi în public și teama de a vorbi cu un microfon la gură. Am scris comunicate de presă și am făcut spoturi de radio, am realizat interviuri și aproape am dublat numărul de fani pe pagina de facebook a competiției.
Am participat la un concurs cu like-uri (da, cu like-uri) și am câștigat o bicicletă. Experiența anterioară de PR mi-a creat o gândire strategică și astfel mi-am făcut un plan sănătos care n-a dat greș. Am știut că am nevoie de o poză spectaculoasă și am făcut rost de o poză spectaculoasă. Am știut să transmit clar mesajul meu și să cer ajutorul prietenilor fără să mă milogesc. Am fost persuasiv și perseverent. Am început cu mesaje private și cu multe share-uri date de susținători apoi cu mesaje pe grupuri. Mi-am folosit și blogul ca și canal de comunicare, mi-am rugat și colegii din alte centre universitare să posteze pe grupurile de acolo, am avut și un boosted post ca un ultim as scos din mânecă. Și am câștigat lejer, fotografia-mi fiind lăicuită de 2467 de oameni faini cărora le mulțumesc.
Am cunoscut cea ma tare gașcă de omuleți din Botoșani și anume mica comunitate de blogărași. Oameni faini în preajma cărora poți fi tu însuți. Am petrecut un weekend idilic alături de o bună parte din ei, unde altundeva decât la Ipotești. N-o mai lungesc aici pentru că am scris acolo – 7 lucruri cu care am rămas din tabăra de la Ipotești. Trebuie să aduc aminte că și noaptea dintre ani mi-am petrecut-o tot alături de acești blogărași (nu toți). M-am distrat #cumsecuvine. :)
Am acceptat invitația Dianei Hero și am deschis împreună cu ea un blog foarte drăguț, cu nișă culturală. Gemeni fiind amândoi, înnebuniți după nou, fericirea toată n-a durat mai mult de-o lună pentru că... deh, și noul se-nvechește. Primul articol a luat viața la 10 august și ultimul a fost publicat pe 25. De atunci n-am mai scris nimic pe el și trebuie să recunosc că sunt destul de sceptic că vom mai scrie. Da' cine știe? „Încurcate sunt căile Domnului”, poate că-l vom resuscita. ;)
Am fost invitat să fiu blogger oficial la TEDxCluj 2014. Experiență care m-a făcut să-mi doresc mai mult de la mine, ca blogger, și prin care am „captat” de pe scenă multe idei bune pe care le-am și relatat într-un articol post eveniment.
Am scăpat de ochelarii de vedere. După 14 ani de „ochelarism” am început să port lentile de contact și mă simt mult mai bine. Atât psihologic pentru că frustrările au dispărut, precum se topește ceara de la fața focului – muhaha. Cât și fizic prin creșterea libertății de mișcare, a câmpului vizual. Nu mai spun ce fain e să mergi prin ploaie fără stropi pe parbriz și să intri de la rece la cald fără să ți se aburească imaginea.
Pentru toate acestea și pentru alte isprăvi mai mari sau mai mici pe care le-am făcut și pe care nu le-am amintit aici, vreau să mulțumesc anului 2014. Și când spun asta nu mă refer la o mulțumire pentru anul propriu-zis, din calendar. Nu-s chiar așa tâmp. Le mulțumesc oamenilor cu care am interacționat în decursul acestor 360-și-ceva de zile. Fiecare dintre noi suntem o mică roticică dintr-un mare mecanism și fiecare om are rolul său în momentul în care apare în viața altui om.
Hai la mulți ani! Și #fieca 2015 să fie mai tare decât răposatul.
Am azvârlit o privire prin arhiva blogului și.. ce pot să spun? N-am stat locului deloc. Am făcut un grup de facebook al bloggerilor clujeni. Nu spun asta de parcă aș fi făcut mare brânză. Oricum grupul respectiv nu este activ și ceea ce-mi doream eu, anume un blogmeet, nu s-a întâmplat. Poate-n noul an de-acuma.
Am început să acord mai multă atenție cărților, am realizat cât de important este cititul și beneficiile acestuia. Totuși, în practică nu stau prea bine. Am citit puțin, undeva la 8-9 cărți. Dar măcar mi-am spălat un picuț păcatele oferind la concurs pe blog 2 cărți. Băiatul cu pijamale în dungi și Marele Gatsby
Am avut parte de cea mai tare experiență în organizația studențească BEST Cluj-Napoca. Am fost responsabil de Relații Publice la BattleLab Robotica. Mi-am învins multe din frici în felul ăsta. Am învățat să stabilesc parteneriate media, să vorbesc cu tot felul de oameni din presă ca un profesionist, fără bâlbâieli și ezitări. Am învins teama de a vorbi în public și teama de a vorbi cu un microfon la gură. Am scris comunicate de presă și am făcut spoturi de radio, am realizat interviuri și aproape am dublat numărul de fani pe pagina de facebook a competiției.
Am participat la un concurs cu like-uri (da, cu like-uri) și am câștigat o bicicletă. Experiența anterioară de PR mi-a creat o gândire strategică și astfel mi-am făcut un plan sănătos care n-a dat greș. Am știut că am nevoie de o poză spectaculoasă și am făcut rost de o poză spectaculoasă. Am știut să transmit clar mesajul meu și să cer ajutorul prietenilor fără să mă milogesc. Am fost persuasiv și perseverent. Am început cu mesaje private și cu multe share-uri date de susținători apoi cu mesaje pe grupuri. Mi-am folosit și blogul ca și canal de comunicare, mi-am rugat și colegii din alte centre universitare să posteze pe grupurile de acolo, am avut și un boosted post ca un ultim as scos din mânecă. Și am câștigat lejer, fotografia-mi fiind lăicuită de 2467 de oameni faini cărora le mulțumesc.
Am cunoscut cea ma tare gașcă de omuleți din Botoșani și anume mica comunitate de blogărași. Oameni faini în preajma cărora poți fi tu însuți. Am petrecut un weekend idilic alături de o bună parte din ei, unde altundeva decât la Ipotești. N-o mai lungesc aici pentru că am scris acolo – 7 lucruri cu care am rămas din tabăra de la Ipotești. Trebuie să aduc aminte că și noaptea dintre ani mi-am petrecut-o tot alături de acești blogărași (nu toți). M-am distrat #cumsecuvine. :)
Am acceptat invitația Dianei Hero și am deschis împreună cu ea un blog foarte drăguț, cu nișă culturală. Gemeni fiind amândoi, înnebuniți după nou, fericirea toată n-a durat mai mult de-o lună pentru că... deh, și noul se-nvechește. Primul articol a luat viața la 10 august și ultimul a fost publicat pe 25. De atunci n-am mai scris nimic pe el și trebuie să recunosc că sunt destul de sceptic că vom mai scrie. Da' cine știe? „Încurcate sunt căile Domnului”, poate că-l vom resuscita. ;)
Am fost invitat să fiu blogger oficial la TEDxCluj 2014. Experiență care m-a făcut să-mi doresc mai mult de la mine, ca blogger, și prin care am „captat” de pe scenă multe idei bune pe care le-am și relatat într-un articol post eveniment.
Am scăpat de ochelarii de vedere. După 14 ani de „ochelarism” am început să port lentile de contact și mă simt mult mai bine. Atât psihologic pentru că frustrările au dispărut, precum se topește ceara de la fața focului – muhaha. Cât și fizic prin creșterea libertății de mișcare, a câmpului vizual. Nu mai spun ce fain e să mergi prin ploaie fără stropi pe parbriz și să intri de la rece la cald fără să ți se aburească imaginea.
Pentru toate acestea și pentru alte isprăvi mai mari sau mai mici pe care le-am făcut și pe care nu le-am amintit aici, vreau să mulțumesc anului 2014. Și când spun asta nu mă refer la o mulțumire pentru anul propriu-zis, din calendar. Nu-s chiar așa tâmp. Le mulțumesc oamenilor cu care am interacționat în decursul acestor 360-și-ceva de zile. Fiecare dintre noi suntem o mică roticică dintr-un mare mecanism și fiecare om are rolul său în momentul în care apare în viața altui om.
Hai la mulți ani! Și #fieca 2015 să fie mai tare decât răposatul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu