Portretul studentului ideal

Studentul ideal există. E acea versiune a noastră la care râvnim cu toții în momentele grele ale sesiunii, sau în cele de plumb ale sesiunii de restanțe. Sălășluiește în fanteziile fiecăruia și diferă de la persoană la persoană. Pentru unii studentul ideal e cel care ia zece la toate materiile, în timp ce pentru alții studentul ideal poate fi cel care promovează toate materiile, fără ca nota să conteze. Oricât de mult te-ai strădui niciodată nu vei deveni studentul ideal. Cu cât escaladezi către el, cu atât el se urcă mai sus. Pentru că mereu îți vei ridica standardele.

Studentul ideal ce zace în fantezia mea la momentul de față merge la toate cursurile, seminariile și laboratoarele. Dar nu doar să fie prezent fizic acolo. Își face rost de materiale de la studenții mai mari pe care le parcurge dinainte și la curs merge doar ca să vadă ce diferă anul acesta și să-i pună întrebări profesorului, să se lămurească în diverse probleme și să-și fixeze cunoștințele.

Studentul ideal se culcă în fiecare zi înainte de doișpe și dimineața strălucește deodată cu Soarele. Se pune în priză cu un fruct și aleargă jumătate de oră pe aleea campusului, cu Alternosfera în căști. Apoi revine în cameră sau, dacă mama natură (a se citi vremea) îi permite ia un cur pe-o bancă, își deschide cartea și citește. Tot o jumătate de oră.

Studentul ideal nu își petrece weekend-urile tot învățând pentru facultate ca în cursul săptămânii ci participând la tot felul de evenimente culturale. Sălile teatrelor, concertelor simfonice, filmelor îi devin amfiteatre de weekend. Și, când îi vine cheful, se duce să dea din cap sau din cur, depinde de chef, și într-un club ceva.

Studentul ideal mai face și altceva pe lângă facultate. Fie își crește o idee, un proiect personal. Fie își ia o responsabilitate mai mare în organizația studențească din care deja face parte. Fie se bagă ca voluntar la festivalurile de amploare din oraș. Asta neumbrind deloc focusul său pe facultate

Studentul ideal își ajută colegii în sesiune. Organizează consultații prin care încearcă să le explice celor amărâți (categorie din care și el a făcut parte în trecut) ceea ce ei nu înțeleg pentru că n-au învățat.

Studentul ideal își ia toate examenele în sesiune cu note nu maxime, ci bunicele cât de cât. Pentru el sesiunea de restanțe înseamnă o prelungire a vacanței și o perioadă de reîncărcare a bateriilor.

Cam așa arată versiunea mea de student ideal pe care aș vrea s-o materializez sau măcar să tind către ea în semestrul acesta. A voastră cum s-ar contura?