Îmi place de ea orice ar face

Aceste prime cuvinte din noul an n-aș vrea să fie despre mine, despre retrospective obosite și liste inutile, despre promisiuni sau dorințe. Aceste prime cuvinte aș vrea să fie despre ea. Îmi place să povestesc tuturor despre ea. Oricum, n-aș putea vorbi despre nimeni și nimic altceva. Îmi place atât de mult să-i rostesc numele. M-aș urca pe cel mai înalt punct din cel mai aglomerat oraș din lume și aș striga în gura mare numele ei.

Aș povesti fiecărui trecător cât de mult îmi place de ea, cât de adorabilă este. Simplă și complexă, cu un caracter puternic, cu principii sănătoase. Îmi place mult felul în care vorbește, expresiile sale faciale, cum își ridică sprâncenele, cum zâmbește. Îmi plac buzele ei! Îmi place mersul ei ce aduce un pic cu un mers de pinguin. Când eram mic îmi plăceau mult pinguinii. Mă uitam la Teleenciclopedia și eram fascinat de cum pot merge ei în picioare. Ca oamenii. Acum am întâlnit un om care merge ca un pinguin! Într-un mod subtil, insesizabil.

(Și acum îmi amintesc cu câtă emoție am recitat Apolodor de Gellu Naum. Eram în clasa a doua și am rugat-o pe doamna învățătoare să mă lase să ies în față.)

Îmi place accentul ei dulce, felul în care se comportă cu ceilalți. Îmi place să moșcorodim împreună în bucătărie, să o ajut să spele vasele sau să facem ceai. Îmi place latura ei artistică, vocea ei minunată ce nu doar mie îmi place. Îmi place că-i place arta! Cântă la chitară și desenează! Îmi place latura ei copilăroasă, jucăușă. Îmi place latura ei matură, de fată responsabilă care știe (uneori) ce are de făcut.

Îmi place fiecare latură a ei!

Îmi place când îmi vorbește în șoaptă, pe silabe sau chiar pe litere. Îmi place când e somnoroasă. Îmi place cum doarme. Îmi place dimineața, când e ciufulită.

Îmi place să mă uit în ochii ei.

Îmi place,
Îmi place,
Îmi place...


Îmi place de ea.
Îmi place de ea orice ar face.