ClujShorts 2016 în câteva paragrafe
Săptămâna asta se întâmplă în acest minunat Cluj un festival minunat pe nume ClujShorts. Ceea ce îmi place mult la acest festival este acea lejeritate, acea simplitate cu care decurg lucrurile. Nimeni nu este încordat sau stresat. Te duci frumos, te pui la un calup de scurtmetraje. Două, trei, câte reziști. Și apoi te duci acasă liniștit, reflectând pe drum la ceea ce ai văzut. Filmele, chiar dacă sunt de scurtă durată, își păstrează această caracteristică primordială a unui film bun. Aceea de a crea reflecții.
Altele, stârnesc cu brio râsul. Chiar și celor mai sensibili care nu râd la toate „umoritățile” grosiere. O astfel de comedie, cu umor finuț, de calitate, este A Splendid Affair. Am văzut-o aseară și am râs chiar zgomotos. E genul acela de umor elegant pe care îl apreciez mult. Nu vă pot sugera decât să vă notați acest „filmulete” într-un carnețel. Poate că veți mai avea ocazia să-l vedeți. Poate duminică seară, la Gala de premiere ce va încheia festivalul. Asta dacă va lua vreun premiu acest scurtmetraj. Sau dacă nu, cu puțin noroc, poate la ClujComedy. Cine știe?
O altă comedie scurtă care merită atenția mea aici este Închiriez mansardă. Rog seriozitate. Un scurtmetraj românesc ce reprezintă, în sine, proiectul de licență a lui Sorin Tănase, student la UNATC. Comedia este presărată fără cumpătare cu înjurături, umorul este negru, finalul amuzant. Un alt ingredient al umorului este muzica, ca laitmotiv fiind aleasă binecunoscuta Brother Louie de la Modern Talking. Melodie ce a făcut furori prin anii '80 - '90. Astăzi, însă, fiind considerată retardată, cel puțin în opinia regizorului. La capitolul umor mi-a mai plăcut și Portfolio. O comedie mai mult decât neagră, creată în dulcele stil rusesc. De notat în carnețel
Dacă ar fi să-mi îndrept un pic privirea către zona dramei, din puținul pe care am apucat să-l văd în această săptămână, aș rosti numele a două filme: Nabilah și A bitter taste. Primul, o producție germană, ne spune, în aproximativ 20 de minute, o poveste a incompatibilității dintre culturi și tradiții diferite ale globului. Incompatibilitate ce poate naște adevărate tragedii în ciuda bunelor intenții. Al doilea film, căruia, dacă aș fi în juriul festivalului, i-aș da ceva, este tot despre bune intenții. În plus, este și despre ceea ce putem numi a judeca cu pripeală. Filmul este categorisit ca fiind o comedie. Eu l-am văzut un pic altfel. Dar în fond, viața cu toate greșelile ei poate fi o comedie. La fel cum tot o comedie poate fi și modul în care mori.
Mai amintesc de un film și apoi închei că deja m-am lungit. Este vorba despre un scurtmetraj românesc, clujean chiar, pe care îl aștept de vreun an. 777, așa se numește. Într-o vreme, am scris și pe blog despre el, aici. Mi-a plăcut în mod special jocul actoricesc, se cunoaște mâna actorului profesionist. Radu Lărgeanu și Ionuț Caras. Ambii luați de pe scena Teatrului Național. Mai este și Cătălin Herlo, dar pe el, trebuie să recunosc, îl cunoșteam mai puțin. De acum îl voi ști de aici, ca fiind bunul prieten al „eroului” nostru din film, dependent de păcănele. M-a surprins plăcut și momentul în care apare Rareș Stoica, directorul festivalului. Omul despre care cred că e responsabil de această lejeritate a evenimentului amintită la începutul articolului. Revenind la film, sincer să fiu, acesta nu mi-a întrecut așteptările. Probabil pentru că știam de atâta vreme de existența lui.
Închei aici această înșiruire de cuvinte. Vă informez că în seara asta mai puteți prinde un calup de scurtmetraje de la ora nouă. La Cinema Victoria, bineînțeles. Și încă unul de la unșpe, dacă aveți 18 ani împliniți. Sau dacă vă țin picioarele, puteți să dați din cur la party-ul de la ora 10, în parking-ul din P-ța Mărăști, pe Dorobanților. Mâine, duminică și 10 aprilie, este ultima zi de festival. Aveți calupuri la toate orele impare, începând cu 11 dimineața până la 17, când va fi Gala de Premiere urmată de proiecția filmelor câștigătoare. Gala e prezentată de Dragoș Pop. Face show omul.
Altele, stârnesc cu brio râsul. Chiar și celor mai sensibili care nu râd la toate „umoritățile” grosiere. O astfel de comedie, cu umor finuț, de calitate, este A Splendid Affair. Am văzut-o aseară și am râs chiar zgomotos. E genul acela de umor elegant pe care îl apreciez mult. Nu vă pot sugera decât să vă notați acest „filmulete” într-un carnețel. Poate că veți mai avea ocazia să-l vedeți. Poate duminică seară, la Gala de premiere ce va încheia festivalul. Asta dacă va lua vreun premiu acest scurtmetraj. Sau dacă nu, cu puțin noroc, poate la ClujComedy. Cine știe?
O altă comedie scurtă care merită atenția mea aici este Închiriez mansardă. Rog seriozitate. Un scurtmetraj românesc ce reprezintă, în sine, proiectul de licență a lui Sorin Tănase, student la UNATC. Comedia este presărată fără cumpătare cu înjurături, umorul este negru, finalul amuzant. Un alt ingredient al umorului este muzica, ca laitmotiv fiind aleasă binecunoscuta Brother Louie de la Modern Talking. Melodie ce a făcut furori prin anii '80 - '90. Astăzi, însă, fiind considerată retardată, cel puțin în opinia regizorului. La capitolul umor mi-a mai plăcut și Portfolio. O comedie mai mult decât neagră, creată în dulcele stil rusesc. De notat în carnețel
Dacă ar fi să-mi îndrept un pic privirea către zona dramei, din puținul pe care am apucat să-l văd în această săptămână, aș rosti numele a două filme: Nabilah și A bitter taste. Primul, o producție germană, ne spune, în aproximativ 20 de minute, o poveste a incompatibilității dintre culturi și tradiții diferite ale globului. Incompatibilitate ce poate naște adevărate tragedii în ciuda bunelor intenții. Al doilea film, căruia, dacă aș fi în juriul festivalului, i-aș da ceva, este tot despre bune intenții. În plus, este și despre ceea ce putem numi a judeca cu pripeală. Filmul este categorisit ca fiind o comedie. Eu l-am văzut un pic altfel. Dar în fond, viața cu toate greșelile ei poate fi o comedie. La fel cum tot o comedie poate fi și modul în care mori.
Mai amintesc de un film și apoi închei că deja m-am lungit. Este vorba despre un scurtmetraj românesc, clujean chiar, pe care îl aștept de vreun an. 777, așa se numește. Într-o vreme, am scris și pe blog despre el, aici. Mi-a plăcut în mod special jocul actoricesc, se cunoaște mâna actorului profesionist. Radu Lărgeanu și Ionuț Caras. Ambii luați de pe scena Teatrului Național. Mai este și Cătălin Herlo, dar pe el, trebuie să recunosc, îl cunoșteam mai puțin. De acum îl voi ști de aici, ca fiind bunul prieten al „eroului” nostru din film, dependent de păcănele. M-a surprins plăcut și momentul în care apare Rareș Stoica, directorul festivalului. Omul despre care cred că e responsabil de această lejeritate a evenimentului amintită la începutul articolului. Revenind la film, sincer să fiu, acesta nu mi-a întrecut așteptările. Probabil pentru că știam de atâta vreme de existența lui.
Închei aici această înșiruire de cuvinte. Vă informez că în seara asta mai puteți prinde un calup de scurtmetraje de la ora nouă. La Cinema Victoria, bineînțeles. Și încă unul de la unșpe, dacă aveți 18 ani împliniți. Sau dacă vă țin picioarele, puteți să dați din cur la party-ul de la ora 10, în parking-ul din P-ța Mărăști, pe Dorobanților. Mâine, duminică și 10 aprilie, este ultima zi de festival. Aveți calupuri la toate orele impare, începând cu 11 dimineața până la 17, când va fi Gala de Premiere urmată de proiecția filmelor câștigătoare. Gala e prezentată de Dragoș Pop. Face show omul.
Comentarii
Trimiteți un comentariu