Copleșit
Cred că mi-am pierdut îndemânarea de a scrie pe blog. Sau nu? Ideea e că găsisem un stil, la un moment dat. Unul optimist. Acum nu-mi mai aduc aminte de el, mi se pare superficial. Nu sunt copleșit de faptul că vara se sfârșește. Mă bucur că s-a mai răcorit. Voi putea alerga de acum. Ceea ce mă copleșește în acest moment, dar fix în acest moment, pentru că sunt sigur că mâine dimineață nu voi mai avea această senzație, e studenția mea, care a îmbătrânit. Eu sunt tânăr, dar studenția nu. E pe moarte. E drept, are o durată de viață mică.
Prin anul 2 ajunge deja la jumătatea vieții. Nu m-am gândit vreodată că va lua sfârșit atât de repede. Atât de multe examene, atâtea proiecte, laboratoare, stres. Încă nu mă pot obișnui cu ideea că în octombrie n-o să mai am de-a face cu ele. Îmi plăceau acele începuturi din fiecare an. Acum probabil c-o să-mi placă și mai mult. Acum simt că urmează un mare început. Decizia de a părăsi Clujul deja am luat-o. Mi-am dat seama de asta în urmă cu două săptămâni când am fost acasă. Dintr-un imbold organizatoric, fără să mă gândesc la vreo semnificație. mi-am luat cu mine o parte din bagaje. De ce? Ca să am mai puține de adus data viitoare. Atunci am înțeles că nu voi rămâne aici.
Îmi place Clujul, el va rămâne orașul studenției mele. Încerc să mă bucur cât mai mult de străzile sale în aceste câteva zile care au mai rămas. Îmi place Bulevardul Nicolae Titulescu pentru că are mulți copaci. Îmi place și Zorilor prin zona Parcului Iuliu Prodan. Acolo mai făceam exerciții când eram pus pe făcut sală în aer liber. Îmi place malul Someșului, Parcul Central. Ce nu-mi place e că prea departe de casă e. De aceea voi merge undeva mai aproape.
Alt lucru copleșitor e licența. Probabil că sunt un pic stresat cu ea, dar totodată fericit. Îmi place la nebunie ceea ce fac la licență. Poate într-o zi am să vă povestesc ce-am făcut. În schimb, când mă gândesc la utilitate, la partea pragmatică a ei, începe o serie de neliniști. Dar acestea se vor încheia cu bine după susținere.
Căminul în care stau acum se va închide pe 8 septembrie, iar fix în săptămâna cu susținerile voi rămâne pe dinafară. Am o speranță în Hașdeu, la UBB, am impresia că ei vor ține deschise căminele până pe 15 septembrie. Întotdeauna am urât căminele de la UTC-N, mai puține alea din Mărăști. De aceea nici nu prea am stat prin Observator prea mult. Îmi aduc aminte că în anul 3 am fost cazat în Mărăști și îmi făcusem cerere să mă transfer în Observator. Pe atunci încă credeam, ca majoritatea, că în Observator e mai bine. A doua zi le-am spus administratorilor să mă lase să mă duc înapoi și acolo am rămas până la sfârșitul anului universitar, după care am zburat în Anglia.
De la Cinema City mi-am dat demisia zilele trecute. Urmează să le duc pantalonii, cămașa și cravata. A fost un job okay, dar m-am bucurat că am plecat. Mă plictisisem grav în ultima vreme.
Este o perioadă a schimbărilor în viața mea. E mai ceva ca atunci când termini liceul. Dar, acum știu bine ce am de făcut în continuare. Doamne ajută!
Prin anul 2 ajunge deja la jumătatea vieții. Nu m-am gândit vreodată că va lua sfârșit atât de repede. Atât de multe examene, atâtea proiecte, laboratoare, stres. Încă nu mă pot obișnui cu ideea că în octombrie n-o să mai am de-a face cu ele. Îmi plăceau acele începuturi din fiecare an. Acum probabil c-o să-mi placă și mai mult. Acum simt că urmează un mare început. Decizia de a părăsi Clujul deja am luat-o. Mi-am dat seama de asta în urmă cu două săptămâni când am fost acasă. Dintr-un imbold organizatoric, fără să mă gândesc la vreo semnificație. mi-am luat cu mine o parte din bagaje. De ce? Ca să am mai puține de adus data viitoare. Atunci am înțeles că nu voi rămâne aici.
Îmi place Clujul, el va rămâne orașul studenției mele. Încerc să mă bucur cât mai mult de străzile sale în aceste câteva zile care au mai rămas. Îmi place Bulevardul Nicolae Titulescu pentru că are mulți copaci. Îmi place și Zorilor prin zona Parcului Iuliu Prodan. Acolo mai făceam exerciții când eram pus pe făcut sală în aer liber. Îmi place malul Someșului, Parcul Central. Ce nu-mi place e că prea departe de casă e. De aceea voi merge undeva mai aproape.
Alt lucru copleșitor e licența. Probabil că sunt un pic stresat cu ea, dar totodată fericit. Îmi place la nebunie ceea ce fac la licență. Poate într-o zi am să vă povestesc ce-am făcut. În schimb, când mă gândesc la utilitate, la partea pragmatică a ei, începe o serie de neliniști. Dar acestea se vor încheia cu bine după susținere.
Căminul în care stau acum se va închide pe 8 septembrie, iar fix în săptămâna cu susținerile voi rămâne pe dinafară. Am o speranță în Hașdeu, la UBB, am impresia că ei vor ține deschise căminele până pe 15 septembrie. Întotdeauna am urât căminele de la UTC-N, mai puține alea din Mărăști. De aceea nici nu prea am stat prin Observator prea mult. Îmi aduc aminte că în anul 3 am fost cazat în Mărăști și îmi făcusem cerere să mă transfer în Observator. Pe atunci încă credeam, ca majoritatea, că în Observator e mai bine. A doua zi le-am spus administratorilor să mă lase să mă duc înapoi și acolo am rămas până la sfârșitul anului universitar, după care am zburat în Anglia.
De la Cinema City mi-am dat demisia zilele trecute. Urmează să le duc pantalonii, cămașa și cravata. A fost un job okay, dar m-am bucurat că am plecat. Mă plictisisem grav în ultima vreme.
Este o perioadă a schimbărilor în viața mea. E mai ceva ca atunci când termini liceul. Dar, acum știu bine ce am de făcut în continuare. Doamne ajută!
Comentarii
Trimiteți un comentariu