Duminică

Îmi place mult Aviatorul lui Vodolazkin și, inspirat de ea (cartea), vreau să încep și eu să scriu un jurnal. Mi-a plăcut în mod deosebit un pasaj în care Geiger, doctorul și prietenul lui Innokenti îi spune despre modul în care acesta își scrie întâmplările de peste zi și amintirile. Fiecare zi are titlul de luni, marți, miercuri, și tot așa, până sâmbătă, duminică, apoi din nou. La început scria astfel pentru că avea dificultăți în a-și aminti ce zi (în sensul de dată) este, iar ca să țină șirul zilelor le „numerota” după zilele săptămânii.

Apoi, chiar dacă a reușit să se plaseze în timp, el și-a continuat jurnalul în aceeași manieră. Explicația  lui Geiger mi-a plăcut enorm și cred că aici a fost punctul cheie care m-a făcut să încep și eu un jurnal, aici, pe blog. Din păcate, am încercat să răsfoiesc romanul ca să redau exact acel fragment. Dar nu l-am mai găsit. Dacă aș fi avut cartea în format electronic, aș fi dat un ctrl+f după cuvântul „ciclic”. De obicei, nu îmi place să fac semne sau să subliniez ceva într-o carte. Și mai ales că asta nu e a mea. O am de la Mirabela și va trebui să o returnez.

Am mai încercat încă o dată să răsfoiesc și să găsesc acele rânduri. Nu le-am găsit. Cred că așa e soarta. Ca să pot gusta și eu un pic din acea stare de dificultate a personajului principal când încerca să-și amintească trecutul. Va trebui și eu să redau din memorie.

Geiger îi spune lui Innokenti că, spre deosebire de datele calendaristice care sunt liniare și înaintează în timp, zilele săptămânii sunt ciclice. Cât se poate de evident. Dar ceea ce m-a impresionat este completarea că prin acest caracter ciclic cele povestite sunt înscrise în veșnicie. Devin atemporale, cu alte cuvinte. Este exact ceea ce m-a preocupat și pe mine încă de când eram copil.

Când eram mic nu îmi plăcea să treacă timpul. Iar Raiul e absența timpului.

„E liniște ca în Rai. Mie mi se pare, nu știu de ce, că în Rai trebuie să fie liniște. De fapt, uite-l, Raiul. În casă dorm, mama, tata și bunica. Ne iubim unii pe alţii, ne e bine împreună, e tihnă. Nu e nevoie decât ca timpul să înceteze să se mişte, să nu tulbure binele care s-a instaurat.”