Miercuri
Aș vrea să scriu cât se poate de repede rândurile acestea. Nu că aș face-o dintr-o obligație, ci mai mult pentru că nu vreau să pierd șirul zilelor aici. Vreau ca până în ora 10 să fiu în pat ca să mă odihnesc până la 7 dimineața. Ar fi fantastic dacă aș putea să mă trezesc pentru a trage o fugă pe stadion ca să-mi fac antrenamentul. Dacă nu alerg dimineață, seara îmi va fi mai greu. Am ore la master până la ora 8. Pe scurt, mi-a venit ideea să fac un test.
Adică, mai exact, vreau să văd sigur care îmi este nivelul sportiv la alergare. Asta pentru că știu că aș fi putut fi mai bun duminică la Cluj. Probabil am făcut o serie de greșeli înainte. Una dintre ele este că m-am îmbuibat cu prea mulți carbohidrați în ajun. Sâmbătă am mâncat trei mese principale copioase, ca trei prânzuri. Iar cu 3 ore înainte de start am mai băgat o porție mare de paste, pe care abia am putut-o mânca.Și asta în condițiile în care trebuia să alerg doar 21 de KM. Ai fi zis că mă pregăteam de vreo 50. Într-un fel, această îmbuibare ar fi putut să pună umărul la apariția acelor crampe musculare. Dar nu sunt sigur. La fel de bine aș putea da vina că am urmat un antrenament care nu corespundea nivelului meu. Nu e nimic. Oricum nu vreau să demonstrez nimănui nimic. E vorba doar de relația dinte mine și eu însumi.
Important este să văd cum pot să învăț din aceste greșeli. Mă pregătesc pentru duminică de o alergare de test. Doar 10 Km la un pace cuprins între 4'15 - 4'20. Dacă reușesc asta voi ști cum să mă antrenez în continuare. Iar obiectivul meu pentru maratonul din aprilie este să alerg cu zâmbetul pe buze. Hakuna matata!
Adică, mai exact, vreau să văd sigur care îmi este nivelul sportiv la alergare. Asta pentru că știu că aș fi putut fi mai bun duminică la Cluj. Probabil am făcut o serie de greșeli înainte. Una dintre ele este că m-am îmbuibat cu prea mulți carbohidrați în ajun. Sâmbătă am mâncat trei mese principale copioase, ca trei prânzuri. Iar cu 3 ore înainte de start am mai băgat o porție mare de paste, pe care abia am putut-o mânca.Și asta în condițiile în care trebuia să alerg doar 21 de KM. Ai fi zis că mă pregăteam de vreo 50. Într-un fel, această îmbuibare ar fi putut să pună umărul la apariția acelor crampe musculare. Dar nu sunt sigur. La fel de bine aș putea da vina că am urmat un antrenament care nu corespundea nivelului meu. Nu e nimic. Oricum nu vreau să demonstrez nimănui nimic. E vorba doar de relația dinte mine și eu însumi.
Important este să văd cum pot să învăț din aceste greșeli. Mă pregătesc pentru duminică de o alergare de test. Doar 10 Km la un pace cuprins între 4'15 - 4'20. Dacă reușesc asta voi ști cum să mă antrenez în continuare. Iar obiectivul meu pentru maratonul din aprilie este să alerg cu zâmbetul pe buze. Hakuna matata!
Comentarii
Trimiteți un comentariu